Dacă până acum Ankara a mizat pe doctrina "zero probleme cu vecinii", în prezent Turcia este angajată pe o cale mult mai confruntaţională pe plan extern, fie că este vorba de Israel, Siria, Iran sau Franţa - crede Sinan Ulgen, expert la Carnegie Europe.
Motivul principal al acestei schimbări radicale de filosofie este Primăvara Arabă. În opinia lui Sinan Ulgen, odată cu revoltele care au dus la căderea unor regimuri dictatoriale, Turcia s-a văzut nevoită să renunţe la principiul noningerinţei în afacerile interne ale altor ţări şi la ignorarea încălcării drepturilor omului de către acestea.
În prezent Turcia este tot mai mult percepută ca o mare putere regională, dar şi ca un model de inspiraţie pentru ţările postrevoluţionare. Ulgen consideră că noua politică externă a Turciei va pune tot mai mult accent pe protejarea celor mai slabi şi oprimaţi din regiune. Ankara intră acum în rolul de avocată a tranziţiei democratice în ţări precum Siria, unde sprijină deschis principalul grup de opoziţie – Consiliul Naţional Sirian – şi adăposteşte leadershipul miliţiei rebele Armata siriană liberă.
Reacţiile vecinilor şi partenerilor
Această repoziţionare a politicii externe turce trezeşte deja reacţii puternice din partea vecinilor, cât şi a partenerilor europeni. Retorica anti-turcă devine tot mai puternică. Hussain Ibrahimi, preşedintele comisiei pentru politică externă şi securitate naţională din Parlamentul iranian, a declarat recent că în cazul unui atac asupra Iranului, Teheranul va lovi în primul rând sistemul de apărare anti-rachetă din estul Turciei. Preşedintele sirian Bashar al-Assad a anunţat măsuri care vor afecta legăturile comerciale şi de transport dintre Siria şi Turcia. Iar premierul irakian Nuri al-Maliki s-a plâns de interferenţele repetate ale Turciei în afacerile interne ale Irakului.
Chiar dacă poate fi observată o realiniere