… Catalin Tolontan e unul dintre cei mai respectati ziaristi din Romania – si pe buna dreptate : dincolo de abilitatile jurnalistice incontestabile, si-a dovedit in repetate randuri nu doar calitatile editoriale ci si pe cele de manager, de multe ori in conditii mai mult decat ingrate. Nu intru in detalii. Se cunosc. Si totusi, aceste calitati – luate in parte sau impreuna – n-ar fi fost in stare sa-i asigure decat notorietatea, nu si respectul. Respectul vine de la o a patra calitate, una care – ma incapatanez sa cred – are direct de-a face cu celelalte trei : deontologia profesionala. Dintre jurnalistii « practicanti », Tolontan are probabil cea mai buna reputatie de om caruia ii pasa in continuare de principiile meseriei : si ca jurnalist sau blogger, si ca editor, si ca manager. Spinarea inca nu i-a frant-o nimeni. Respect, deci.

Iata de ce, cand i-am aflat din intamplare pe blogul personal « exclusivitatea » cu discursul pe care presedintele urma sa-l tina in fata unei Romanii iesita din tatani, primul impuls a fost, de buna seama, s-o iau de buna. Ce motiv as fi avut sa n-o fac ? Textul parea unul pregatit pentru teleprompter, profesionist (vezi « am pastrat si time-cod-urile originale”, etc), mesajul era bine construit dar echilibrat, s.a.m.d.. Teoretic putea, asadar, cum de altfel a recunoscut chiar Catalin Tolontan inainte de-a auzi originalul, fi « chiar » discursul presedintelui. Dincolo insa de toate aceste motive mai mult sau mai putin « tehnice », n-aveam nici un motiv initial pentru a-i suspecta autenticitatea tocmai pentru ca venea de la Tolontan. Nu doar un ziarist ca Tolontan ar fi putut avea acces la un asemenea document, dar un ziarist precum Tolontan nu e ca altii. Are o deontologie si tine la ea. Nu si-o sacrifica asa, cu una cu doua, nici chiar cand miza e Rosia Montana.

Bun. La o a doua vedere am realizat ca textul era prea bine