Cei care au ramas pastratorii traditiei vechilor daci, veniti pe meleagurile strabatute de apa celor doua Jiuri, momarlanii, au acum o stana-muzeu.

Casuta veche ce a servit drept bordei unei familii din munte a fost coborata la poale, jos, in curtea bisericii momarlanilor, Sfanta Varvara - cea care poarta numele ocrotitoarei minerilor.

Traditia, obiceiurile si viata grea a oamenilor locului a fost redata aproape perfect intr-o arhitectura saracacioasa si inca de la poarta te intrebi cum au putut locui acolo oameni?

Casuta-stana a fost candva sus in munte, iar cei care au coborat-o au muncit cateva zile la asta. Nu a fost usor, dar nici greu, ca toata lumea si-a dorit asta.

"Au numerotat fiecare bucata de lemn, au luat-o pe sus, si de cateva ori s-o imburdat, dar, cu voia bunului Dumnezeu, am montat-o si e ca in munte", spune unul dintre muncitorii care au lucrat la amenajarea locatiei.

Casa e din lemn, barne puternice, rezistente in timp.

Are pridvor cu usita si, ca sa ajungi inauntru, trebuie sa te apleci, ca intr-o plecaciune inaintea lui Dumnezeu, caci intrarea e joasa.

Totul pare rupt din povesti, iar parintele Octavian Patrascu a tinut sa reconstituie inclusiv atmosfera vremurilor trecute.

In cele doua incaperi sunt montate cate un pat, un leagan in care sta acum o papusica imbracata in straie momarlanesti si la cap e caierul.

Acolo stateau femeile si torceau lana oilor.

In cealalta camaruta e o masa acoperita cu o bucata de material brodata si din interior nu lipsesc obiectele in care momarlanii isi preparau hrana; ceaunul de mamaliga si vasele in care faceau branza de oi.

Momarlanii au fost mereu oameni gospodari, iar in stana-muzeu se regasesc toate obiectele ce le foloseau ei pentru a-si creste oile sus i