…aşa că Făt-Frumos sună frumos la interfonul Casei Zmeului. Ecranul color, un LED de 4 inchi, îi arătă ochii frumoşi ai Ilenei Cosînzeana. „Am venit să te salvez!“ Ileana se abţinu să întrebe dacă e de la SMURD sau din altă parte. Uşa se deschise şi Făt-Frumos se năpusti în liftul cu comandă vocală. Da, e vorba de un lift, fiindcă – după cum spuneam – casa era un bloc, iar interfonul avea un address book comprehensiv. Zmeul, adept al egalitarismului, optase să treacă ambele nume pe lista cu locatari: „Zmeu/Cosînzeana“. Lui Făt-Frumos, venit direct de la străvechiul palat al tatălui său, îi trebuise oarecare timp să se descurce cu selectorul, dar în final se lămurise ce e aia un address book şi cum se foloseşte. Tocmai se gîndea că îi prinseseră bine lecţiile de engleză primite din goana calului pe cînd mergea la vînătoare cu Sir Robin Hood (why not?!) şi privea năucit la luminiţele din lift, cînd se pomeni intrînd în apartamentul celor doi. Sau mai exact al Zmeului. Era mai mare pe dinăuntru decît pe dinafară, aşa cum îi spusese lui un doctor că ar fi fost cabina lui de telefon – ce o mai fi fost şi aceea?! –, aşa că nu îşi dădea seama cît de mare s-ar face dacă ar pocni o dată din bici. Legenda spunea că ar atinge dimensiunea unei nuci, dar cu tehnologia asta cine ştie ce s-o mai fi ales de visele noastre! Caii zburători, spre exemplu, erau deja depăşiţi de mult, după cum îi spuseseră la aeroport: erau prea lenţi.

Ileana manevră o telecomandă şi lumina soarelui pătrunse în condominium. Bărbatul din faţa sa părea a fi ieşit de curînd dintr-o buclă temporală, dar alungă repede acest gînd: doar ea şi Zmeul cunoşteau scurtătura, chit că ăsta din faţa ei semăna leit cu Făt-Frumos.

Făt-Frumos privi uluit la canapeaua extensibilă, la sticla pe care se prelingeau imagini frumos colorate, oameni aproape în mărime naturală. Cuvinte necunoscute – precum televizo