Socul provocat de criza Arafat si protestele ulterioare par sa-i fi prins, intr-un fel, bine lui Traian Basescu. La nivelul discursului, domnia sa pare sa se fi oprit din derapajul grav in care intrase de ceva vreme. La nivelul discursului, Traian Basescu a incercat o reintoarcere cu fata catre electorat: "Eu pot sa lupt fara probleme cu politicienii, niciodata insa cu poporul". Dar dincolo de el, lectia nemultumirii populare ramane neinteleasa.

In declaratia de miercuri seara presedintele a admis ruptura dintre domnia sa si popor: "prima mea obligatie este aceea de a restabili legatura de incredere intre mine si acea parte a populatiei ce si-a pierdut increderea in presedinte". Traian Basescu si-a asumat mai multe greseli, nu numai in privinta Legii Sanatatii, ci si in ceea priveste relatia cu societatea civila si a intins o mana catre intelectualitatea pe care nu prea pierdea ocazia sa o apostrofeze si ironizeze.

Traian Basescu a reluat cateva teme foarte importante pe care parea sa le fi abandonat, de la sustinerea institutiilor care lupta cu coruptia, la necesitatea reformarii partidelor politice, la transparenta cheltuirii banului public. A criticat mai mult sau mai putin voalat guvernul si i-a tras o scatoalca peste ceafa lui Emil Boc: "va pot spune ca daca l-as fi condus eu (PDL n.r.), ar fi fost mult mai bine condus".

Dar dincolo de aceste tuse circumstantiale, discursul presedintelui a fost foarte general si, mai rau decat atat, lipsit de elemente cu adevarat surprinzatoare, proaspete. A fost, daca vreti, ca un fel de trecere prin toate refrenele foarte populare care i-au adus candva gloria. Si tocmai de aceea, nu stiu cat de convingator a fost Traian Basescu. "Marea problema a populatiei este ce se intampla in continuare, iar eu vreau sa le le spun romanilor ca stiu ce trebuie", a spus presedintele. Poate stie, dar exact