Ascultandu-l pe Traian Basescu - presedintele care NU este dictator - dupa valul de proteste din ultimele 13 zile, in mult asteptata "interventie cu", ai fi putut sa crezi ca vorbele sale zboara paralel cu orice realitate.
Incordarea a dat nastere unor asteptari uriase. Unii pariau pe cererea demisiei lui Boc, altii pe anuntul renuntarii la doi ani din mandat, iar cei mai incrancenati puneau un leu pe propria demisie a presedintelui.
Nimic din toate astea. Nici mea culpa, niciun pas in spate, nicio retractare.
Cine a pariat pe vechiul Traian Basescu a pierdut. Pentru ca fiecare se astepta la ceva grandios. Daca nu o retragere strategica, macar un atac furibund. Asa cum prezentase cu o seara inainte, in avanpremiera, cand, evocand amintirea lui Voronin, se intorsese in epoca de piatra a politicii pentru a depista autorii revoltelor din Bucuresti.
Pana si ultrasii admiratori ai lui Traian se asteptau la un gest maret din partea sa.
Pentru ca asa si-au construit imaginea despre cum ar trebui sa fie un mare politician.
Si, intr-adevar, presedintele Romaniei a vorbit aproape o ora despre o alta lume. Nu despre realitatea comuna noua, muritorilor de rand, ci despre visul sau de o viata. Despre faptul ca iarna nu-i ca vara. Plus - ar fi bine sa fie bine in lume si nu rau.
Pe langa specialitatile Cotroceniului, Traian Basescu a avut grija aseara sa nu rateze principala sa tinta, cel mai mare inamic si adevarata miza a discursului - milioanele de romani care vibreaza si simpatizeaza cu protestatarii din Piata Universitatii.
Aici a lovit perpendicular cu simbolul milioanelor de romani nemultumiri - Piata Universitatii. Moment in care, din plictiseala, din obisnuinta gandului in tipare si neputinta de a urmari consecintele vorbelor pana la capat, majoritatea analistilor s-au plictisit si i
