Există fără doar şi poate o psihologie a vârstei înaintate, a senectuţii, ca să nu folosim cuvântul „bătrâneţe“, care stârneşte melancolii şi prejudecăţi.
A treia vârstă, parcă ar fi mai plăcut spus, metaforic şi liniştitor. De fapt, nu sunt vârste critice, ci numai mentalităţi şi concepţii de viaţă. Poţi să fii bătrân la 20 de ani şi tânăr la 80. Cum frumos spunea George Enescu, tinereţea nu este o vârstă, ci o stare de spirit. Cine nu cunoaşte arta de a-şi păstra, ca în basme, tinereţea, degeaba va jundui după ea.
Desigur, suntem destinaţi genetic, dar depinde şi de noi să ne cruţăm sau să devenim puternici şi optimişti. Celula, organele, respiraţia şi ritmul inimii, unele boli şi nelinişti preced senectutea. Apar fireşti modificări fiziologice şi psihologice. Abandonăm mişcarea, uităm natura, sporturile tinereţii. Marea şi munţii. Înotul, schiul, tenisul, alergarea - veche de când lumea.
Mulţi oameni de valoare au ajuns, uitând de ani, la vârste de opt decenii şi mai mari: Ravel 80, Karajan 82, Edison şi Ford 84, Newton 85, Pavlov 87, Verdi 88, Michelangelo 89, Chaplin 90, Tizian 99 ani! Nici de la noi nu lipsesc exemplele: Coandă 79, Brâncuşi 81, Parhon şi Ana Aslan peste 80, Onicescu 92, Jalea 93, Bulandra 94. şi culme a spiritului şi a materiei, cea care a fost Cella Delavrancea.
În Japonia, oameni de vârste înaintate lucrează în continuare oxigenându-şi creierul. Fireşte şi sportul este o garanţie a longevităţii: francezul Jean Borotra juca tenis cu prietenii la de 94 ani, fotbalistul rus Lev Iaşin a apărat poarta peste 40 de ani, atletul român Dinu Cristea a alergat curse de maraton spre 50 de ani. Tot mai frecvent în lume, în multe sporturi, sunt competiţii internaţionale ale veteranilor, la tenis Ilie Năstase încântând încă prin execuţii şi fantezie.
Aşadar, oameni de vârsta a treia, nu vă daţi bătuţi, nu plonjaţi în monotonie,
