Parintii au un rol important in viata legat de cresterea copiilor. Unii traiesc plecarea acestora ca pe o catastrofa. Totusi, reorganizarea nucleului familial nu este neaparat negativa.
Clothilde Roux, psiholog si pshihanalist parizian, ne ofera cateva piste pentru a intelege mai bine tristetea parentala, potrivit Quintonic.
Iata-le formulate in raspunsuri la 5 intrebari:
1. Plecarea copiilor este o piatra de hotar pentru parinti?
- Nu-mi place expresia. As inlocui-o cu schimbare. Pana la acest moment, parintii se intorceau seara acasa, isi ajutau copii sa-si faca temele, le pregateau masa. In prezent, tata si mama trebuie sa-si vada de viata de cuplu si sa se indrepte spre diverse domenii de interes.
2. Poate constitui o problema dificila pentru cuplu?
- Sunt multi parinti care vin la terapie, dupa ce si-au crescut copiii. Este adevarat ca unii asteapta etapa cand copiii vor parasi caminul, pentru a se separa, dar situatia difera in functie de mediul social si de implicarea religioasa. Totul depinde de cupluri, de dragostea lor, de modul lor de a trai impreuna.
3. Considerati ca situatia este mai simpla la familiile monoparentale?
- Nu este un aspect esential. Conteaza capacitatea fiecaruia de a suporta singuratatea. Plecarea copiilor implica o reorganizare. Cand cineva este singur, ar trebui reprogramat timpul. In cazul unui cuplu, situatia ii va forta pe parinti sa se priveasca unul pe altul. Daca un cuplu s-a format pe motive neintemeiate (unul dintre ei s-a casatorit pentru a parasi caminul propriilor parinti, ca sa se bata cu pumnii in piept ca are si el familia sa), inseamna ca e de discutat.
4. Ati avea sfaturi de dat parintilor care traiesc o astfel de situatie?
- In cazul in care se simt bine in pielea lor, lucrurile sunt mai simple. Asta pres
