„Astăzi, cînd imperialismul americano-englez se dedă la cele mai monstruoase aţîţări şi pregătiri în vederea unui război mondial, astăzi cînd acelaşi imperialism nu se sfieşte să comită cele mai monstruoase crime în Malaya, în Vietnam, azi cînd capitalismul îşi simte pămîntul fugindu-i de sub picioare, iar contradicţiile sale lăuntrice se ascut la maximum, masca sub care îşi ascundea chipul i se clatină tot mai tare şi tot mai clar ne apare faţa lui cea adevărată şi hîdă. Cum ar mai zîmbi Caragiale – cu zîmbetul lui caustic şi pătrunzător – dacă i-ar fi dat să audă emisiunile posturilor de radio din occident (...) Legăturile de filiaţie directă dintre eroii satirizaţi de Caragiale şi liota putredă întreţinută din fondurile de spionaj americane sînt evidente. Rică Venturiano, de pildă, (...) deplînge azi de la Vocea Americii biata ţărişoară...“

Acesta era tonul „exegezei“ caragialiene din volumul Studii şi conferinţe cu prilejul centenarului I.L. Caragiale, dat la cules la 28 noiembrie 1952, cu bun de tipar la 13 decembrie, tiraj 6.180, la 8,60 lei exemplarul. Fragmentul de mai sus provine din contribuţia Mariei Banuş. Despre „concursul binevoitor“ dat de „imperialismul occidental“ regimului burghezo-moşieresc (atenţie: asta în Scrisoarea pierdută) „care a jefuit ca-n codru de-a lungul deceniilor ţara şi poporul“ scrie şi Ion Vitner, în vreme ce pentru N. Popescu-Doreanu opera caragialiană nu fusese decît o armă în mîna „poporului român în lupta sa împotriva imperialiştilor americani şi englezi, provocatori de războaie (...) Oamenii muncii învaţă de la Caragiale să urască cu dezgust şi revoltă trecutul plin de mîrşăvie şi sînge“.

DE ACELASI AUTOR Dezminţire Pe Mitică l-a ucis miticismul Şir de plecări Caragiale expresionist, cuminte şi coregraficPeste douăzeci de semnături în acest volum care, citit astăzi, are un efect halucinant. Cinci academicieni,