Anul 1918 nu a fost un an chiar rau. Pentru Romania, oricum, a fost unul special. Incheierea Primului Razboi Mondial a facilitat pentru Romania si reintregirea sa, prin alipirea Transilvaniei.
Dar anul 1918 debutase pentru tara noastra cu un fapt pe atunci greu de anticipat caci, pe 26 ianuarie s-a nascut chiar el ... eroul intre eroi: Nicolae Ceausescu. Cine ar fi banuit in acel an, in acel sat, necunoscut pe atunci, din judetul Olt, ca din acea familie modesta se va naste un personaj care vrem sau nu sa acceptam, a influentat cursul istoriei pentru Romania.
A fost omagiat in timpul vietii cat nu au fost toti domnitorii, savantii sau artistii Romaniei la un loc. I s-au compus ode, cantece si a fost ridicat in slavi inalte, unde probabil si cel mai normal om ar fi devenit paranoic. In timp ce la indicatiile sale pretioase in Bucuresti se daramau zeci de biserici, spitalul Brancovenesc precum si un cartier intreg de vile, Ceausescu, culmea, era numit: "ctitor de geniu".
Cu toate ca lista superlativelor s-a imbogatit intr-un ritm ametitor, Ceausecu devenind pe rand "primul miner al tarii", "primul agricultor", "carpatic scut", "stejar de vis, de-avant, de omenie" etc., limba romana s-a dovedit in scurt timp prea saraca pentru omagiatorii de curte.
Pictorul Constantin Piliuta nu a vrut sa ramana mai prejos si, in tabloul intitulat emblematic "Eroii neamului", si l-a imaginat pe Ceausescu inconjurat de cei mai de seama barbati ai Romaniei, de la Burebista la Al. I. Cuza.
Nici portile Academiei Socialiste Romania nu puteau ramane inchise in fata sa. Atunci cand a fost numit presedinte de onoare al acestei academii, doamna academician Zoe Dumitrescu Busulenga a avut o viziune astrala: "Traim un al doilea secol al lui Pericle", a stabilit domnia sa.
Era totusi prea putin. Chiar daca principala tinta a l
