Cioplit în piatră şi expus în pieţele publice, Fasti Calendares era considerat sacru şi era respectat de toată lumea. Pe lângă acest calendar al sărbătorilor şi al timpului, mai funcţionau şi altele, pe care am putea să le numim de aducere-aminte, cum ar fi Fasti Consulares, în care erau trecute numele şi anul consulilor, Fasti Triumphales, pentru pomenirea împăraţilor triumfători şi a victoriilor romanilor în luptă, Fasti Rustici, un fel de calendar popular destinat agricultorilor.
„Fasti Calendares în Roma şi în toată Italia, tăiat în piatră, se punea în piaţă sau pe edificiu public. Dintre calendarele reformei lui Iuliu Cezar, apoi de pe timpul lui August şi Tiberiu se află numai ruine, spărturi. Dintre calendarele vechi, s-a aflat un original la Roma şi s-a pus în Palatul Maffei, de unde se numeşte «calendarium
Maffeium» şi stă din o tablă mare de marmură, pe care erau săpate toate 12 luni de pe timpul lui August (3-5 d. Cr). (...) Apoi s-au mai aflat spărturi din calendarul Amiterninum, Venusinum, Capranicorum, Farnesianum, Allifanum, Atinum, Exquilinum, Pincianum şi Vaticanum. Ca probă de fasti rustici e cel Farnesian, şi un exemplar se află întreg la Neapole. (Atanasie Marian Marienescu – Cultul păgân şi creştin. Sărbătorile şi datinile romane vechi).
Ziua de la mijlocul lunii se numea Idus. Era considerată sfântă şi cădea în ziua a 15-a în martie, mai, iulie şi octombrie, iar pe 13 în celelalte luni ale anului. Să vedem acum ce sărbători ţineau romanii în ce-a de-a doua jumătate a lunii Ianuarius şi dacă au ajuns ecouri ale lor în calendarul popular al românilor.
În ziua de 16 ianuarie, romanii serbau Ziua Fondării Templului Concordiei, zeiţă ce patrona buna înţelegere între cetăţeni, între fraţii aceleiaşi ginte, precum şi între membrii familiei. Uneori era reprezentată purtând pe cap o diademă înaltă cu văl şi un sceptru în
