Mina Alexandru a venit pe lume pe 2 octombrie 2010. Era un ghemotoc ce cântărea 2,840 kg. N-a fost niciodată bolnav. Nici macăr un roşu în gât sau năsucul înfundat... Totul era perfect. Până într-o seară, când părinţii lui au aflat, din întâmplare, că Mina s-ar putea să moară. Povesteşte Rodica, mama băiatului: „Nu am avut ajutor şi ne-am crescut singuri copilaşul, aşa că ne-am împărţit responsabilităţile, ca în orice familie. În general, băiţa era făcută de tatăl lui, eu având ceva probleme cu coloana.
Pe 20 decembrie 2011 i-am făcut eu băiţa de seară. Când să-l ung şi să-l masez, am observat că în partea dreaptă este mai tare decât în cea stângă. Cu vreo lună în urmă fusesem la medicul lui de familie, pentru consult şi vaccin”. În aceeaşi seară, părinţii au mers cu Mina la camera de gardă a Spitalului „Victor Gomoiu”. „Acolo ne-au spus că e ceva crescut înăuntru, dar nu au medic pe chirurgie şi nu pot face seara ecografie abdominală.” Au mers la Spitalul „Grigore Alexandrescu” şi acolo au primit vestea: Mina are cancer. O săptămână mai târziu, a fost operat. I-a fost scoasă tumora de 600 de grame, cu rinichi cu tot. O parte din ureter şi doi ganglioni.
Din 3 ianuarie Mina a fost mutat la „Budimex”, unde a început chimioterapia. „Nu ne-am gândit să plecăm din ţară pentru tratament, pentru că aceste cazuri (nefroblastoame) sunt tratate cu succes şi la noi. Analizele anatomopatologice au arătat însă că este vorba de un cancer mai rar, sarcom cu celule clare, rezistent la tratament şi agresiv, care necesită şi chimioterapie, şi radioterapie. L-am întrebat pe domnul doctor câte cazuri asemănătoare a avut şi mi-a spus că, în toată cariera lui, unul singur de acest gen. Atunci ne-am dat seama că trebuie să facem ceva.
Aparatele neperformante din ţară (pentru radioterapie), care se defectează des, şi vârsta mică sunt două elemente- cheie ale tr
