Ianka Roska este una din cele mai longevive persoane din Maramureş. Chiar dacă sănătatea sa este precară, femeia are zile în care mai povesteşte cu rudele sale şi cu cei care vin să o viziteze.
Ianka Roska s-a născut în Moisei, într-o familie săracă şi a mai avut opt fraţi. Cu viaţa grea a dat piept încă de mică: la 10 ani a devenit slujnică la o familie de bogătaşi din localitate. Părinţii ei nu aveau bani să îi întreţină pe toţi, lucrau în pădure, de unde tăiau lemne şi le vindeau evreilor.
Apoi, după al doilea Război Mondial, tifosul a făcut prăpăd în zonă. „Din cauza tifosului, nu mi-am mai putut mişca braţele. Da' m-am învăţat aşe", explică Ianka. Nici acum nu îşi poate ridica suficient mâinile, dar s-a obişnuit cu asta. Singurul lucru care îi dă acum bătăi de cap e tensiunea arterială.
„Sunt zile în care îşi pierde cunoştinţa, dar sunt şi zile bune în care această este perfect normală. De multe ori stăm împreună şi îmi povesteşte amintiri din viaţa ei. În ceea ce priveşte sănătatea ei, are probleme cu tensiunea dar mai are şi mici accidente vasculare. Cu toate acestea a reuşit să trăiască până acum" povesteşte cea mai tânără nepoată a centenarei, Eva, care este asistentă la secţia de Chirurgie a Spitalului din Borşa.
Ianka Roska nu are niciun venit, pentru că a lucrat o viaţă la câmp şi crescând copiii altora, dar e mândră de cufărul ei de amintiri. „Primşte lunar ajutor social în valoare de 125 de lei. Nu are nimic mai mult. Dar lucrurile cu care se mândreşte le ţine în cufăr de care nu se poate despărţi", mai spune nepoata sa.
