Ceea ce se întâmplă în ultimele două săptămâni reprezintă o acumulare a unor serii de frustrări pentru o parte din populaţie, iar nemulţumirile sunt reale. Dar este greşit să judecăm că România întreagă este cea din Piaţa Universităţii. Ceea ce se arată sau se comentează la televizor nu este opinia majorităţii covârşitoare a societăţii. Nu putem spune că sentimentul că am eşuat complet este generalizat.
"România este foarte complexă. Avem aceste nemulţumiri reale, pe de o parte, dar în ziua cu protestele violente de la Bucureşti, pe pârtiile de la Predeal existau mai mulţi oameni decât în Piaţa Universităţii. Nu spun că cei de pe pârtii ar însemna mai mult decât cei din Piaţa Universităţii, dar sunt şi ei o parte din România", spune, într-un interviu pentru ZF, doctorul în sociologie Marian Preda (48 de ani), decanul Facultăţii de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti, comentând evenimentele din stradă, uneori violente, din ultimele două săptămâni şi începutul de criză politică.
În prima lună a lui 2012, România se arată lumii ca un amestec de nemulţumire şi de timidă speranţă, dacă ne uităm la ce se întâmplă în companii care încep reangajările sau se aşteaptă la o creştere a cifrei de afaceri în acest an, dincolo de veştile extrem de proaste care vin de pe plan extern.
Datele macroeconomice sunt în ţintele stabilite - au fost cel puţin în 2011. Economia a crescut anul trecut peste aşteptări, în jur de 2%, care fără să fie o creştere spectaculoasă rămâne, totuşi, o creştere. Iar inflaţia s-a situat la limita cea mai de jos de după revoluţie.
Dar oamenii sunt în stradă. Cum explică un profesor de sociologie această situaţie, un specialist - amintim că Marian Preda este coordonatorul raportului Comisiei prezidenţiale pentru analiza riscurilor sociale şi demografice din România, publicat în 2009 şi c
