Mai mulţi granguri bolşevici au fost demişi din funcţii şi s-au ales cu dosare penale în 1941 pentru că au refuzat să îndeplinească misiuni speciale. La scurt timp erau restabiliţi însă în posturi
În epoca sovietică se spunea că Partidul Comunist este „mintea, cinstea şi conştiinţa epocii noastre". În realitate, formaţiunea funcţiona ca o structură birocratică şi mafiotă, în care fiecare îşi urma interesul său personal şi puţini credeau în ceea ce spunea ideologia comunistă. Cu alte cuvinte, mulţi comunişti erau oportunişti şi acest lucru se observă cel mai bine în perioadele de criză şi de provocări la care este supus regimul sovietic.
Comuniştii au fost primii care au dat bir cu fugiţii
Una dintre aceste provocări a coincis, fără îndoială, cu începutul atacului german asupra URSS în iunie 1941. Atunci, contrar celor aşteptate, o parte însemnată a membrilor de rând, dar şi mulţi din conducerea Partidului Comunist (bolşevic) al Moldovei au dat bir cu fugiţii, refuzând să îndeplinească ordinele partidului.
Această situaţie era cu atât mai alarmantă cu cât în anii care au precedat războiul germano-sovietic, mai ales în anii Marii Terori, 1937-1938, propaganda oficială perora că cele mai îndoielnice şi suspecte elemente din partid fuseseră eliminate. Mai degrabă se întâmplase contrariul - supravieţuiseră cei mai oportunişti, cei mai fără scrupule, cei care au călcat pe cadavre numai să supravieţuiască, denunţându-şi la NKVD cei mai apropiaţi colegi şi prieteni şi, nu de puţine ori, chiar rude, frate sau soră, mamă sau tată, soţ sau soţie.
ÎNCEPE RĂZBOIUL, IAR COMUNIŞTII DEZERTEAZĂ
Astfel, atunci când începe războiul în 22 iunie 1941, CC al PC(b) din Moldova, în conformitate cu ordinele venite de la Moscova, încearcă să organizeze rezistenţa armată. Iniţial, acest lucru a reuşit, mai exact, fiind vorba de primele zece zile ale operaţiun
