Timişoreanul Ioan Holender, cel mai longeviv director al Operei de Stat din Viena, timp de 19 ani, a lansat miercuri, la Librăria Humanitas, cea de-a doua sa carte scrisă în limba română, „Spuse, trăite, dorite. Amintiri”.
O întâlnire cu Ioan Holender, care a ocupat timp de 19 ani postul de director la Opera de Stat din Viena (Staatsoper), este savuroasă. Seamănă cu un curs despre viaţă, predat de un profesor simpatic studenţilor. Aseară, publicul, adunat în număr mare la librărie, a putut afla din gura unuia dintre cei mai importanţi oameni de cultură ai României cum este să reuşeşti în Occident, după ce eşti pur şi simplu izgonit din ţara unde te-ai născut, cum a putut să răzbată şi să se impună într-o ţară unde românii nu sunt nici astăzi priviţi cu ochi buni. Dar în acelaşi timp să continue să îşi iubească necondiţionat oraşul natal, Timişoara.
De ce a ales Viena
„Am fost nevoit să plec din România pe 14 ianuarie 1959, la vârsta de 24 de ani. Am plecat ca un ratat şi am fost conştient că pierd limba în care m-am format, pe care am vorbit-o şi în care am citit. Nu am plecat de bunăvoie. Am fost trist, deprimat, dar a trebuit să supravieţuiesc. În România nu puteam să îmi continui viaţa, eram dat afară de la toate universităţile, nu puteam să mă angajez niciunde, pentru că eram element duşmănos faţă de orânduire”, şi-a început povestea Ioan Holender.
Putea să ajungă în orice alt oraş din lume, dar s-a oprit la Viena pentru că mama lui era deja acolo. Afirmă că scopul său era să ajungă inginer de material rulante. „Am fost la Facultatea de Mecanică şi nu sunt de părere că a fost timp pierdut. Matematica, algebra şi alte materii mi-au ascuţit mintea, felul de gândire care m-a ajutat mai târziu. Dar, ca orice om ratat, am ajuns la teatru”, a mai spus Holender. El a fost dat afară de la facultate după ce a participat la evenimentele din toa
