George Florescu (27 de ani) a fost unul dintre cei mai huliţi jucători ai naţionalei din ultimii ani. Criticile venite din ţară au trecut însă cu viteză pe lângă urechile mijlocaşului crescut la "U" Cluj. Susţine că nu i-a păsat cât de mult a fost contestat, dar e deranjat de faptul că a devenit în timp o ţintă pentru toată lumea doar pentru că, spune cu fermitate el, nu a avut pe nimeni în spate. ProSport a vorbit cu George Florescu în cantonamentul lui Arsenal Kiev din Antalya şi a descoperit un tip fără inhibiţii, care nu se fereşte nicio clipă să spună lucrurilor pe nume. Oricât de dure ar fi ele.
(Antrenorul lui Arsenal Kiev fluieră finalul antrenamentului desfăşurat pe unul dintre terenurile secundare ale stadionului Mardan, cel pe care se antrenează şi Steaua. Şedinţa de pregătire a ex-sovieticilor a ţinut însă de două ori mai mult decât cea a elevilor lui Ilie Stan)
George, cam lungi antrenamentele la voi...
Ha-ha! Ăsta a fost unul lejer. Am prins antrenamente şi de trei ore şi ceva de când sunt aici. Dar nu ne plângem, mergem înainte.
Îţi merge bine la Arsenal Kiev, cum de ai reuşit să te adaptezi atât de repede?
Pentru mine nu a fost nicio problemă să mă acomodez în Ucraina. Am jucat atât timp în Rusia, vorbeam limba, plus că soţia mea e din Chişinău şi vorbeşte perfect ruseşte. Mai mult de la ea am învăţat şi eu. În plus, Kiev e un oraş senzaţional! Poţi să faci orice. E genul de locuit, genul de petrecut, de colindat... Ai foarte multe restaurante sau cafenele în care să mergi când ai timp, dacă ai chef să stai la o fiţă.
Inevitabil, numele tău în mentalul colectiv al românilor e asociat cu echipa naţională...
Da, unde eu am fost considerat oaia neagră. Asta e, trebuie să ţin capul sus. Cu laude sau fără eu trebuie să merg înainte. Într-o carieră de fotbalist profesionist nu a scăp
