Reconstituită pe scena intimă de la Teatrul ACT, Capra cu trei iezi a lui Creangă devine un spectacol minimalist, delicat psihologic şi care, studiu gastronomic fiind, printre altele, înlocuieşte pantagruelicul à la Silviu Purcărete cu plăcerea vorbitului despre mîncare.

Formula montării evită succesiunea cronologică a poveştii originale – ceea ce, în punerile în scenă „obişnuite“ ale Caprei cu trei iezi (în teatrul de copii şi de animaţie) nu se prea întîmplă; nici morala poveştii, dimensiunea ei educaţională (partea cu cei mici care au numai de suferit dacă nu-şi ascultă părinţii şi oamenii răi care-şi primesc mereu pedeapsa), nu mai are cine ştie ce importanţă în varianta de la Teatrul ACT. Capra (Emilia Dobrin) îl invită pe Lup (Andi Vasluianu) la parastasul celor doi iezi (Constantin Drăgănescu şi Florin Dobrovici) pieriţi de moarte tragică. Spiritele iezilor încă bîntuie, cît se poate de întrupat pe scenă, cu plăceri şi pofte gastronomice, iar istoria morţii lor este refăcută pas cu pas, narată, de-a lungul întregului spectacol, printre scufundări cu delicii în reţete moldoveneşti de sarmale, răcitură de cocoş sau porc, ciorbă de găină, şi lamentări ale celor rămaşi în viaţă (Iedul cel mic e jucat de Mihai Calotă), cîntecelul Caprei cu „Trei iezi cucuieţi…“ devenind, în vocea Emiliei Dobrin, o doină-bocet.

Reconstituind aproape în manieră de roman poliţist intrarea Lupului, prin vicleşug, în casa Caprei, cine, cum şi de ce a deschis uşa, spectacolul construieşte, în paralel cu desfăşurarea de forţe culinare, un reţetar al răzbunării, pregătită cu la fel de multă migală precum mîncărurile pomenite. Nu prin exces alimentar dus dincolo de orice limite moare Lupul, nu mirosul sarmalelor şi al cîrnaţilor care se încălzesc pe foc, sub nasurile spectatorilor, e cel care rămîne să plutească în sală, ci gustul dulce al răzbunăr