Războiul Civil american - cunoscut, pentru europeni, mai mult sub denumirea de Războiul de Secesiune - a reprezentat coloana vertebrală a istoriei Lumii Noi, a stabilit un stistem social unic, bazat pe o totală democraţie şi egalitate în drepturi, a deschis Vestul pentru agricultură, a dezvoltat producţia industrială, a făcut să prospere marea finanţă şi a transformat ţara dintr-un conglomerat de colonii încă marcate de dependenţa din veacul anterior faţă de metropola britanică, într-o mare putere universală. Dar, ochii au continuat să fie îndreptaţi spre Europa, cel puţin în ceea ce priveşte vestimentaţia şi gustul pentru rafinament cultural-artistic.

Amintirea acestui război este încă foarte puternică pentru americani. După încheierea sa, ororile câmpului de luptă au fost făcute cunoscute de fotografi, pictori şi literaţi. Expoziţiile şi albumele cu fotografii de pe front ale lui Mathew B. Brady, Alexander Gardner, George N. Barnard şi Timothy O'Sullivan au zguduit publicul prin verismul lor şi prin relevarea părţii urâte a încleştării, care era atât de departe de părăzile strălucitoare şi de chipurile sănătoase, îmbujorate şi bine hrănite ale soldaţilor în timp de pace. Ambrose Bierce, fost combatant, a dat la iveală volumul Povestiri cu soldaţi şi civili iar Stephen Crane, Semnul roşu al curajului, ce au suscitat mai multe ecranizări de-a lungul timpului. Cea din urmă este oferită chiar în contemporaneitate drept piesă pentru elevii care au echipă de teatru în şcoala lor şi vor să serbeze printr-un spectacol una dintre sărbătorile naţionale ale ţării. Dar, cea mai celebră carte, scrisă de Margaret Mitchell, autoare fără experienţă literară - dar o adevărată fiică a Sudului în a cărui nobleţă credea cu fermitate şi-i deplâgea nedreapta înfrângere şi decădere - a fost Pe aripile vântului, transformat într-un film clasic de enorm succes.

Comemor