În a doua jumătate a secolului trecut, trei ierni au rămas în memoria colectivă pentru frigul extrem: temperaturi foarte scăzute, troiene de peste doi metri, tuneluri prin zăpadă şi viteza de peste 100 km/h cu care sufla vântul.

1954 şi marele viscol

Bătrânii vorbesc şi acum despre marele viscol din 1954. În sudul ţării, zăpada a măsurat între 2 şi 5 metri. Atunci, în perioada 3-5 februarie, s-a înregistrat şi cel mai mare viscol care a lovit vreodată România: vântul sufla cu 126 km/h, a explicat Aristida Busuioc, şefă climatologie în cadrul Administraţiei Naţionale de Metreorologie, conform site-ului de turismVisit Romania.

Oamenii au fost nevoiţi să sape tuneluri prin zăpadă ca să poată ieşi afară. Au strâns omătul în căruţe şi l-au aruncat în Dâmboviţa. Abia apoi au fost scoase tancurile Armatei. Oamenii îşi amintesc că, după ce zăpada a început să se topească, au găsit maşini care fuseseră strivite de şenilele tancurilor, conform Historia.ro.

Toate ziarele mobilizau populaţia să iasă în stradă, să ajute la deszăpezirea trotuarelor. "Pe marile bulevarde, camioanele Armatei adunau zăpada şi o aruncau în Dâmboviţa. Uzina Grozăveşti elimina apa caldă, iar zăpada se topea, pentru că altfel, exista pericolul să se formeze poduri de gheaţă", îşi aminteşte cercetătorul istoric Dan Antoniu, potrivit Adevarul.ro .

Ianuarie 1966

Oamenii îşi amintesc şi de viscolul din 4-7 ianuarie 1966, când, în Iaşi, viteza vântului s-a apropiat de 200 km/h, iar temperaturile au scăzut mult sub -20 grade, conform rtv.net.

1984-1985

Şi iarna anului 1948-1985 a fost una extrem de geroasă, rămasă în amintirea oamenilor pentru temperaturile de peste -30 grade.

"Atunci a venit un viscol, în 23-25 decembrie 1984. Zăpadă cam de 40 centimetri. A ţinut-o într-un ger continuu, până pe 25 ianuarie 1985. Apoi, temperaturi pozitive de cam 2-3 grade ziu