În 1937 statul francez hotărăşte ca manufacturile Gobelins şi Beauvais să fie tutelate de Mobilier Naţional, o instituţie care va coordona strategia de achiziţii de lucrări de artă, pentru transpunerea lor în tapiserii.
Oricât am căutat să acopăr istoria celor o sută şi ceva de ani, de la momentul tapiseriilor regale, din care veţi găsi încă o selecţie la Muzeul de Artă din Bucureşti, la cele din a doua jumătate a secolului trecut, foarte bine reprezentate în cealaltă selecţie, de la Muzeul de Artă Contemporană, nu mi-a reuşit. În fapt, cataloagele tipărite cu ocazia celor două expoziţii se îngrijesc de transmiterea strictă a datelor referitoare la perioadele amintite. Este, însă, sigur că istoria tapiseriilor urmează evoluţia complexă a artei franceze, fără să existe vreun hiatus, pe durata celor patru sute de ani, marcaţi acum în mod excepţional, în premieră, la Bucureşti, de cele două momente, cea regală şi cea contemporană. Vă puteţi imagina, deci, furtunoasa istorie a Franţei răvăşind din temelii lumea stratificată, în vârful căreia aristocraţia ieşise de mult din contingent, epoca imperială, cu Europa la picioarele sale, restauraţia, frământările de la sfârşitul secolului 19, prima republică... traversând, oarecum în... linişte sau mai degrabă netulburată în aparenţă, probabil, kilometri întregi de artă care se refuză uitării...
Cu ani în urmă, într-o galerie din Frankfurt, am găsit câteva gravuri semnate de Matisse şi Picasso, aflate la vânzare şi am şovăit nepermis de mult în faţa lor, uluit de forţa de sugestie pe care o transmiteau şi uitând până la urmă că aş fi putut să le cumpăr... dar am amânat acest lucru cu un gând secret, că voi mai reveni într-o zi acolo, că le voi găsi încă aşteptându-mă şi, chiar dacă erau doar nişte reproduceri din câteva sute, sunt altceva decât reproducerile din albumele de artă, poartă subtil amprenta un