Se spune că uneori, puţină nebunie poate să biruiască puterea şi slava. Singura condiţie necesară este ca acest lucru să se întâmple la momentul oportun, pentru a duce la un rezultat maxim, cu urmări pozitive remarcabile.

Cei care au ascultat discursul locotenentului Alexandru Gheorghe din Piaţa Universităţii s-au împărţit în două tabere inegale : cea a exaltaţilor şi cealaltă a scepticilor. Cei mai mulţi au proslăvit prestaţia tânărului ofiţer, categorisită drept un act de mare curaj, un exemplu de comportament civic sau o mostră autentică de patriotism. 99,99% dintre cei care se pronunţă nu cunosc ad- literam regulamentele militare, pe care un ofiţer care a rostit jurământul militar, este obligat să le respecte toată viaţa. Pe de altă parte, este adevărat că mesajul transmis prin acest gest fără precedent pentru breasla militarilor, crează un sentiment de emoţie profundă în mentalul colectiv, în momentele de mare frământare socială pe care le traversăm.

Puterea exemplului oferit de acest tânăr este copleşitoare si duce la naşterea unor circumstanţe atenuante în judecarea acestei fapte. S-a născut astfel întrebarea: cine poartă responsabilitatea apariţiei unei astfel de gest ? Tânărul locotenent care a încălcat flagrant regulamentele militare, clamând apărarea cetăţenilor ieşiţi în stradă sau manifestanţii, care au creat vreme de zece zile impresia că ordinea de drept s-a clătinat şi este gata să se prăbuşească? Niciuna dintre aceste ipoteze nu poate constitui singura cauză a apariţiei unui ofiţer activ al Armatei Române, îmbrăcat în ţinută militară, în mijlocul mulţimii revoltate din Piaţa Universităţii.

Marii vinovaţi sunt actualii guvernanţi care au adus societatea în starea de