Foto: Thinkstock Ar fi pregătit ceva dulce, care să-i ţină câteva zile, dar nu o ispitea nimic. Şi culmea, îi venea în vizită nepoţica. Mica prinţesă năzuroasă, sătulă de produsele din magazine, devora prăjiturile făcute în casă. Asta era! O să facă biscuiţi. Pregăteşte făină, untură, ouă, mirodenii şi tăvi. Uitase formele! Îi plăceau biscuiţii în formă de stea, de parcă cei rotunzi n-ar fi avut acelaşi gust!
Dă drumul cuptorului, ca să fie bine încins, pregăteşte maiaua şi o pune la caldurică, pe calorifer. Tocmai când punea făina şi untura sună cineva şi se auzi o bătaie uşurică în uşă. Eee, a venit! Mai devreme decât se aştepta! Lăsă totul şi o ajută pe prinţesă să se dezbrace. În tot acest timp, guriţa i-a debitat o mulţime de întrebări la care a trebuit să răspundă mamaia. Scăpată de hainele groase, ţâşni ca din puşcă din mâinile femeii şi se duse direct la bucătărie. Se instală cu greu pe un scaun, foarte aproape de masă, şi începu a cerceta. Pe masă, un peisaj fascinant o întâmpină: grămada de făină albă, pufoasă, o ispitea şi chiar încercă să sufle în ea. Mamaia, care o urmase de aproape, o stopă cu un „nu” ferm. Şi începură să curgă întrebările: asta ce e?, ce faci cu asta?, de ce pui aia?, şi altele şi altele... Nu mai vorbim de mânuţe, care încercau cu frenezie să se strecoare în tot ce era pe masă.
Maiaua crescuse şi mamaia a putut manevra rapid şi cu dexteritate ingredientele, făcându-le să dispară într-un amestec unic şi cât mai îndepărtat de mânuţele inamice. În vremea aceasta se străduia să răspundă cât mai pe înţelesul fetiţei potopului de întrebari. Cu tot protestul îngeraşului periculos, aluatul a fost lăsat la crescut.
O stea, două stele..., o mie de stele!
S-a scurs timpul şi acum trebuia întins aluatul pentru făcut steluţe. Fetiţa şi-a reluat locul la masă. Mamaia smulse un cocoloş de cocă şi i-l dădu copilei, ma
