Îşi scutură căciula neagră, plină de zăpadă, printre picturile lui Toniţa, ale lui Victor Brauner, Magdalena Rădulescu sau Jules Perahim. Se uită rapid de jur împrejur, scoate şi lupa mică pe care o ţine mai mereu în geantă, după care se aşează liniştit pe fotoliul elegant, cu tapiserie dungată, roşie. Cu ochelarii pe nas, răsfoieşte cu de-amănuntul catalogul. Bărbatul subţirel, puţin adus de spate, este primul sosit la cele două licitaţii deschise de casa Artmark, una destinată epocii ceauşiste şi cealaltă avangardei şi expresionismului. Nu vrea să fie deranjat. Ştie doar că concentrarea trebuie să fie maximă şi că planul său trebuie dus la bun sfârşit. În timpul ăsta, sala este pregătită pentru licitaţie. Se aşează scaunele, tinere bine machiate şi cu părul aranjat la coafor preiau ultimele indicaţii ale clienţilor, plimbându-şi tocurile înalte dintr-o parte în alta, băuturile se torn în pahare, garderoba se umple cu paltoane şi haine de blană. Prinţul Paul şi Prinţesa Lia îşi fac apariţia. Bliţurile parcă iau foc. Bărbatul însă, pare să nu-i vadă. Încă îşi mai face semne în dreptul obiectelor pe care şi le-ar dori. Cere informaţii suplimentare unui reprezentant al casei de licitaţii. „Artachino este un pictor foarte bun, i s-au vândut tablourile şi cu 50.000 de euro. Preţul celui pe care noi îl avem aici, de 3.800 de euro, este excelent”. Bărbatul pare mulţumit de explicaţie şi bifează tabloul reprezentând o femeie care citeşte ziarul puterii, Scânteia.

Într-un colţ, îmbrăcat la costum negru, Iurgen are ochi numai pentru cele două porumbiţe din argint aurit şi emailat scoase la licitaţie. Îi convine preţul de pornire de 1200 de euro şi, dacă stă bine şi se gândeşte, parcă i-ar plăcea şi un steag de pe timpul răposatului, să-l pună alături de cel al ţării sale, Olanda. De trei ani este în România, nu ştie mare lucru despre ţara adoptivă, dar tot ce înseam