L-ati vazut. A stat pavaza impotriva nametilor si s-a jucat cu lopata prin zapada. E prim-ministrul Romaniei. Omul zapezilor si spaima viscolului.

De cand Traian Basescu s-a spalat pe maini de toate si de toti, de frica milioanelor de romani nemultumiti, Boc a inteles mesajul in sensul lui extrem. Slujeste la propriu poporului.

De unde vorbele-i ieseau la foc automat cot la cot cu asumarile de raspundere, in dispretul reprezentantilor poporului, acum Emil Boc si-a orchestrat cel mai penibil spectacol din ultimii 22 de ani.

A speculat perfect ninsoarea care a blocat sudul Romaniei si gerul care l-a alungat si pe ultimul protestatar de la Universitate, a luat de brat simbolul national Arafat si a inceput sa se plimbe prin nameti in fata intregii prese.

Apogeul ridicolului in care s-a plasat premierul Boc dand cu lopatica mare cat el in nametii cat masina il reprezinta chiar locul unde s-a gasit prim-ministrul sa desfunde drumul. Unde? In fata unei masini de pe autostrada care fusese atat de busita intr-un accident incat, chiar si de-ar fi fost scoasa din nameti de inimosul premier, ea tot nu ar fi putut sa se miste de acolo.

Aceasta scena este perfecta pentru a intelege cu ce se ocupa prim-ministrul Romaniei zilele astea.

Pierzandu-si timpul in activitati fara sens sau care ar fi trebuit sa fie indeplinite de oricine altcineva din subordinea sa, Emil Boc isi tradeaza mai degraba frica si spaima de judecata poporului furios decat devotamentul sincer fata interesul public.

Daca poporul a fost intotdeauna calauza activitatii sale, asa cum incearca sa ne convinga acum, Emil Boc nu ar fi fost artizanul mut al celor mai multe legi neconstitutionale.

Daca Boc si-ar fi iubit cu adevarat populatia, daca singurul sau interes ar fi fost dorintele si nevoile romanilor, atunci nu si-ar f