După modelul Liga lu' Mitică, din fotbalul românesc, Sergiu Diacomatu şi-a făcut propria ligă. Oficial, această ligă se numeşte Liga Tineretului Brăilean, dar este o denumire improprie, din punctul meu de vedere. Mult mai potrivit ar fi fost să fie botezată simplu: Liga lu' Diacomatu.
Constat că Sergiu Diacomatu construieşte de zor tot soiul de platforme, fundaţii şi alte tribune, unde invită tinerii să i se alăture. Să îl urmeze ca pe un Mesia ce este el, acest propovăduitor al păcii şi prosperităţii eterne pe pământul brăilean. Mai întâi a venit cu "Fiii Brăilei", denumire care sună atât de nasol, încât aş putea face mişto de ea până poimâine după-amiază. Cum să fii tânăr (18-20 de ani) şi să le spui părinţilor sau prietenilor tăi că azi ai treabă, nu poţi să te întâlneşti cu ei, pentru că ai şedinţă cu "Fiii Brăilei"? Şi dacă eşti fată (gagică), tot fiu al Brăilei te numeşti?
Pe bune, chiar există tineri în Brăila care merg să se găsească cu Diacomatu? Bun, îi înţeleg pe cei care nu au un loc de muncă şi îşi pun speranţele că Diacomatu îi va ajuta într-un fel sau altul să iasă din pasa proastă în care se află. Poate le va face rost de un serviciu, poate îi va lua la fundaţia lui şi le va da un salariu modic. La urma-urmei, aceşti tineri privesc activitatea lor la fundaţie ca pe un loc de muncă, de unde le iese ceva. Dar în mintea celorlalţi tineri, care vin la Fundaţia "Fiii Brăilei" doar pentru că Sergiu Diacomatu este persoana care poate schimba ceva în Brăila, ce dracu se află? Aer vidat, o roabă de câlţi?
Liga Tineretului Brăilean sună la fel de de nasol ca Uniunea Tineretului Comunist. Adică, hai să ne unim noi, tinerii, să facem o uneală, ca să schimbăm societatea. Da, noi suntem idealişti, credem în nemurirea sufletului şi ne propunem să fie armonie pe Pământ. Să nu se mai moară de foame în Sudan, să se desfiinţeze accidente
