“Simplitatea nu este un ţel în artă, dar ajungi fără voie la ea pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”. Este o frază pe care am citit-o acum câțiva ani la Atelierele Brâncuși din Piața Centrului Pompidou din Paris și care mă urmărește de atunci ori de câte ori mă întâlnesc cu o imagine care surprinde viața sau opera marelui sculptor.

Este totodată esența unei filozofii pe care am regăsit-o apoi declinată în numeroase forme și pe care am admirat-o în măsura în care cred cu tărie că oamenii ar trebui să perceapă realitatea mai puțin prin reprezentările ei exterioare și mai mult prin esenţa lucrurilor care o compun.

Bănuiesc că la asta s-au gândit și inițiatorii proiectului Madame Pogany atunci când au realizat conceptul acestui local. Trimiterea la Brâncuși pare să nu se oprească doar la nume, pentru că spațiul extrem de minimal și de simplu desenat pare să fie redus din capul locului la ceea trebuie să perceapă oaspeții săi, de fapt: Madame Pogany este un spațiu în care tradiția trebuie să-și găsească un loc firesc în lumea modernă. Iar modul în care acest lucru se întâmplă la Madame Pogany este tradus în expresia “gastronomie românească urbană”.

Locul te frapează încă de la intrare prin simplitatea sa aproape austeră. Este de fapt o hală la parterul unei clădiri de birouri, lăsată cu pereții nefinisați de beton și cu toate instalațiile la vedere. Mobilierul este cumva în ton cu restul decorului: mese mari de lemn, metal, banchete și scaune simple. Nu vă recomand să-l vizitaţi în timpul zilei pentru că ar putea să vi se pară de-a dreptul sumbru si rece. Soarele ajunge prea puțin înăuntru și decorul acela nefinisat nu poate contribui prea mult la înveselirea atmosferei. Seara, în schimb, luminile electrice și barul care este destul de spectaculos dau viață locului. Ați putea crede din descrierea mea că avem de-a face cu un soi de lo