Despre unul dintre brandurile tradiţionale ale Clujului, Emil Racoviţă şi Muzeul de Speologie, am scris de mai multe ori în paginile Ziarului de duminică. Trebuie să recunosc: subiectul m-a pasionat. Mirajul lumii peşterilor fascinează imaginaţia oricărui călător, iar biospeologia, disciplina căreia marele savant i-a pus bazele în 1907, se dovedeşte astăzi mai actuală ca oricând.

Interesul public pentru acest subiect rămâne, în continuare, nedezminţit. Numai că, de ceva vreme, muzeul clujean… nu mai există. Şi-a închis porţile ? S-a desfiinţat ? Şi din ce motive? Ca orice reporter care se respectă, m-am deplasat la faţa locului, acolo unde ştiam că funcţionează. Şi chiar dacă o plăcuţă amplasată pe zidul dinspre stradă anunţa eventualii vizitatori că acolo se află Muzeul de Speologie, poarta de lemn era blocată prin interior şi nimeni nu a răspuns chemărilor mele. Am apelat, atunci, pentru detalii la iniţiatorul acestei instituţii, decanul de vârstă al speologiei româneşti, student şi discipol al lui Emil Racoviţă, profesorul universitar Iosif Viehmann. Iată ce ne-a povestit acesta:

- Cu doi ani în urmă, unul din locatarii clădirii în care se găseşte Muzeul de Speologie, Vasile Szasz, a reclamat la Primărie că a apărut o crăpătură în zidul de deasupra porţii de intrare şi că bolta se poate prăbuşi peste vizitatori. Apoi, a baricadat, la propriu şi la figurat, trecerea prin gangul de intrare spre clădire. Personal, în calitate de coordonator al muzeului şi custode ştiinţific autorizat printr-un document oficial, am convocat o şedinţă la primărie, apoi chiar la porţile muzeului, anunţându-l pe proprietar de sosirea noastră. Ei bine, acesta a "lipsit" toată ziua de acasă, a mai baricadat intrarea cu două bârne şi ne-a transmis vorbă că dacă vrem să vedem muzeul, să intrăm prin Piaţa Unirii, adică trecând prin curţile interioare ale altor proprietari. Tras