În unele cazuri, metodele clasice de diagnostic al bolii de reflux gastroesofagian nu sunt concludente. În astfel de condiţii, medicii pot recomanda testul de monitorizare a pH-ului esofagian pentru determinarea nivelului de aciditate şi pentru a stabili factorii declanşatori.
Metodele clinice şi endoscopia digestivă superioară, principalele metode de investigaţie pentru a pune diagnosticul de reflux gastroesofagian, nu sunt eficiente în toate situaţiile. Pe locul al doilea în topul testelor pentru depistarea bolii de reflux, precum şi a stadiului său, este pH-ul esofagian. Potrivit specialiştilor, această analiză este utilă mai ales în cazurile în care afecţiunea nu se manifestă prin simptomele specifice, cum sunt arsurile şi durerile în capul pieptului, ci prin tuse cronică şi printr-o formă de astm.
Poate dura 24 de ore
Investigaţia se realizează prin introducerea unui cateter subţire şi flexibil, „tratat" cu un anestezic uşor, printr-o nară a pacientului, până la nivelul esofagului. Cateterul este prevăzut la capătul dinspre interiorul esofagului cu un senzor care monitorizează nivelul de aciditate. El trebuie poziţionat de medic deasupra sfincterului esofagian, cel care face legătura dintre esofag şi stomac. Acesta este un muşchi care, în cazul persoanelor sănătoase, nu se deschide decât atunci când înghit hrana şi permite trecerea conţinutului tubului digestiv într-o singură direcţie: de sus în jos.
În cazul persoanelor care suferă de reflux gastroesofagian, acest muşchi funcţionează defectuos şi se deschide şi atunci când nu este cazul, lăsând acidul din stomac să treacă în esofag. Cateterul este conectat la un dispozitiv care înregistrează rezultatele obţinute de senzor de-a lungul unui interval de timp stabilit de medic sau în sistem Holter, pe o durată de 24 de ore. Un episod de reflux gastroesofagian este depistat de senzor atu
