Leonid Dimov, 7 poeme rostite la radio, ilustrate de Constantin Popovici,
cuvânt înainte de Ion Bogdan Lefter, Seria „Colecţionarul de voci”,
Bucureşti, Editura „Casa Radio”, 2011
Chiar fără să conţină poeme inedite, volumul editat de Casa Radio este un eveniment editorial. Redactorii editurii au găsit în arhiva radioului public înregistrări din anii 1968-1970, şapte poeme recitate de Dimov plus un interviu luat de Ion Drăgănoiu. Nu e vorba de volumul 7 poeme din 1968, ci de alte texte, publicate în volumele Carte de vise (1969) şi Eleusis (1970): Vis cu devisceraţii, Într-un orăşel de munte, Vis cu cai, Vis cu bufon, Sinestezii, Vis cu leneş, Perspectivă. Volumul cuprinde textele poemelor, ilustraţii de Constantin Popovici (gen colaj, diferite substanţial de desenele lui Florin Pucă, ilustratorul volumelor antume ale lui Dimov) şi un CD cu înregistrările.
Spun că avem de-a face cu un eveniment editorial în primul rând, pentru că sunt înregistrări de arhivă, iar în al doilea rând, pentru că sunt rare: acestea sunt singurele şapte poeme recitate de poet care s-au găsit în arhiva radio. Dar nu doar de valoarea documentară este vorba. Dimov îşi recită poemele pe un ton incantatoriu, care adaugă valoare muzicalităţii oricum deosebite a poeziei sale. Să luăm un singur fragment, ilustrativ pentru sonoritatea poeziei dimoviene, din poemul Perspectivă: „Se-aşterne-n necuprins salon deşert,/ Tăcerea crustaceilor la fiert,/ Şi încă asfinţeşte-a nemurire/ O veghe de uleiuri în clondire.// Mai dă-mi un pic din gingaşul aspic,/ Trandafiriu, de cangur inamic/ Şi nu mă părăsi, vom bea-n tăcere/ Spirtoase de smarald din compotiere.// Senil cleştar al cupelor ciocnite/ Va născoci-n plafoane stalactite/ Prin sicomorul vinelor, un puls/ Iridii va purta, de dangăt muls.” Dimov recită ca un adevărat actor: lungeşte vocalele, accentue
