Am descoperit de curând o prăjitură nouă. Camelia. Primul strat e rupt parcă din amandină, apoi pe el e așezat un pat de cremă din cea mai delicioasă ciocolată, urmează un alt blat, și mai insiropat, apoi ca o lovitură fulgerătoare de nunceag, pac-pac, una peste alta, două mega-straturi de… ceva divin. Oh…Camelia… Îmi ia 20 de secunde ca să înghit această prăjitură. Apoi, învoluntar, zâmbesc așa… cum să vă spun…tâmp și satisfăcut. De fapt cred ca mustăcesc. Nu mai am nimic de spus după ce Camelia este devorată fără milă sau maniere.

M-am întrebat de multe ori de ce ținem orgasmul legat de sex, așa cum ținea baba Melania de la etajul 1, o pichineață de cățel pufos într-o zgardă de rottweiler. Cățelul ar fi vrut să zburde, baba Melania, spunea nu răspicat și pufoșenia stătea lipită de stăpână. Așa și cu orgasmul. Îl privim ca pe o consecință a actului sexual deși el săracul e polivalent, poate mai mult, știe mai mai mult… și e mult mai deștept decât putem crede. Orgasmul papilelor mele gustative îmi este de multe ori recunoscător. Îmi mulțumește și cred pe ascuns îmi dă acatiste. Să-mi țină Dumnezeu obiceiul de a-i oferi potpouriuri de arome, unele sofisticate altele neaoșe, dar mereu surprinzătoare. Apoi ochii… ochii mei îmi sunt cei mai mari dușmani. Imediat mă trădează și mă dau de gol, nici gura nu salivează așa cum mi se umezesc ochii când văd ceva… ce-i place sufletului: rochia albă de angora din vitrina Mango, pozele din vacanțele prietenilor de pe facebook, imagini din natură surprinse cu o măiestrie nemaipomenită, privirea unui cățel fix în adâncul sufletului meu, amintiri din propriu-mi trecut, norii, wizzair-ul care trece deasupra casei mele, un tablou. Acum bag de seamă că ochii mei sunt mereu umezi. Doar că… orgasmul din privirea mea e feciorelnic, curat și pur. Nu are voluptatea papilelor gustative. În ochi e altceva, poate și pentru faptul că