Zilele acestea are loc o nouă rundă de negocieri între Atena şi creditorii săi privaţi. Culmea e că presiunea cea mai mare este însă acum pe Banca Centrală Europeană, căreia i se cere să intre şi ea în rândul creditorilor, adică să ia în calcul pierderi la titlurile de stat greceşti.

Preşedintele Institutului Financiar Internaţional, Charles Dallara, o organizaţie care reprezintă interesele bancherilor internaţionali a declarat la Atena în debutul negocierilor că creditorii privaţi nu vor accepta voluntar o reducere mai mare de 50% la datoria Greciei. Una dintre condiţiile ca următoarea tranşă de bani din programul de asistenţă financiară să fie deblocată este ştergerea altor 100 de miliarde de euro din datoria Atenei, pentru ca aceasta să ajungă în 2020 la 120% din PIB, spre deosebire de 160%, cât este în prezent.

În acest context, FMI, care contribuie cu sume importante la salvarea Greciei, cere ca sectorul public să se implice în aceeaşi măsură cu cel privat. BCE pare însă a nu auzi aceste revendicări şi nu anunţă o reducere a datoriei greceşti pe care o are ea însăşi în portofoliu: 45 de miliarde de euro. Dacă BCE ar accepta să reducă şi ea cu 50% datoria elenă, atunci perspectivele de restabilire a încrederii în economia Greciei ar fi mult mai bune.

Spania vede roşu (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Noul premier spaniol şi-a absolvit vizita de debut la Berlin. Diplomat cum e, nu a apărut direct cu o pancartă în care să ceară obligaţiuni europene comune, dar o sporire a fondurilor alocate prin mecanisme de urgenţă a fost cu siguranţă abordată.

Priveliştea însorită a Spaniei s-a înnorat brusc, odată ce dreapta a ajuns la putere. Bineînţeles că Mariano Rajoy se aştepta la un bilanţ dezastruos al finanţelor publice marca Zapatero, dar când a descoperit că estimările de deficit bugetar pe 2012 erau, de fapt, cu două puncte