Minunile Sfantului Fanurie si alte intamplari de campie
Inca se mai lucra la gardul unitatii de aviatie din marginea satului Silistea-Gumesti, cand un batran a trecut prin dreptul portii de la intrare si, curios, a intrebat pe unul din oamenii ce trebaluiau pe acolo: "Ce construiti aici, taica?". Glumet si hatru, cum sunt oamenii din zona, muncitorul a lasat mistria din mana si, intorcandu-se, i-a raspuns batranului in raspar, spre veselia celor din jur: "Iaca, ridicam si noi o manastire". Batranul nu s-a suparat de gluma si nici nu l-a certat pe zidar. A cazut doar putin pe ganduri, a cumpanit in sinea lui cuvintele, dupa care a spus limpede si apasat, ca o profetie: "Daca zici ca-i manastire, atunci manastire sa fie". Razand si pusi pe glume, oamenii nu au dat importanta nici la cele spuse, nici la faptul ca batranul a disparut la fel de brusc si misterios dupa cum aparuse. Au reluat lucrul, au continuat sa glumeasca intre ei si intamplarea a fost repede uitata. Nimeni, dar absolut nimeni nu a crezut vreo clipa ca 50 de ani mai tarziu, dupa 1999, in Silistea lui Marin Preda se va sfinti o manastire, chiar pe locul acelei cazarme austere, si ca vorbele batranului se vor implini intocmai, dovedind ca nimic nu e intamplator si fara voia Domnului. Nici locul predestinat dintru inceput zborului si inaltarii spre cer; nici faptul ca singurul schit din tara inchinat Sfantului Fanurie are ca staret un militar, pe parintele Benedict Mihalcea, multi ani inginer-colonel la Fabrica de Armament Mizil.
Refugiati in niste cladiri abandonate si triste, fara apa si uneori fara curent electric, cei trei calugari ai schitului "Sfantului Fanurie" traiesc asprimea vietii de ostas, intr-un razboi nevazut cu lipsurile, cu indiferenta celor din jur, cu multele slabiciuni ale firii.
Icoana alungata de bolsevici
La Silistea Gumesti, dincolo de gardul
