Aceeaşi impresie neplăcută pe care mi-o lasă bisericile închise în timpul zilei mi-a fost accentuată de momentele de-a dreptul penibile în care mi s-a închis uşa-n nas. Nu exagerez deloc, am păţit-o la vreo trei-patru biserici. De fiecare dată eşti tratat ca turist aterizat la muzeu - şi, s-o recunoaştem, majoritatea vizitatorilor asta şi sunt -, astfel încât la ora închiderii bisericii eşti trimis mai mult sau mai puţin elegant afară. De vreo două ori am ajuns la intrarea în biserică exact la ora închiderii. Cu micul rucsac de călătorie aruncat pe un umăr, nu sunt nicidecum diferit de ceilalţi turişti, nu merit şi nici nu-mi doresc vreun tratament aparte. Dar de ce eşti tratat la biserică precum la muzeu - asta nu pot pricepe.

Acelaşi lucru l-am păţit când am tras o fugă pentru jumătate de zi în Olanda, la Maastricht. Sunt cu soţia şi copilul nostru de doi ani şi ceva, alături de două rude care, ajunse într-o microvacanţă în Belgia, au închiriat o maşină. Habar n-aveam de dimineaţă încotro o s-o luăm când am plecat de "acasă" din Leuven, nu ne-am documentat în prealabil, nu ştiam mai nimic despre Maastricht. Am ajuns abia pe la amiază, cred că era ora 14.00 când am pornit-o singur, de nebun, prin oraş. Copilul nostru tocmai adormise şi soţia a decis să stea cu el în maşină, iar apoi să facem schimb peste vreo oră jumătate. Fiindcă am lăsat maşina chiar la uriaşa parcare subterană din piaţa centrului vechi o apuc sprinţar către una din cele două mari biserici situate în apropiere. Descopăr că biserica protestantă (evanghelică) este închisă deja, dar cealaltă, catolică, este deschisă. Prima se numeşte Sf. Petru, cea de-a doua Sf. Servatius, primul episcop al oraşului. Tot aici sunt şi relicvele (moaştele) Sf. Servatius. Bisericile sunt construite una lângă alta de parcă ar fi gemene - fiind cele mai importante din oraş, semnificaţia spirituală, istoric