Experienţa voiajului a marcat într-atît conştiinţa umanităţii încît este suficient să evocăm prodigioasa producţie semantică pe care aceasta a lăsat-o în mai toate limbile pentru a ne da seama de locul important pe care ea îl ocupă în patrimoniul cultural universal. De la excursie la expediţie, incursiune, itinerariu, vilegiatură, aventură, odisee, pelerinaj, traversare, periplu, peregrinare etc., lista sinonimelor este impresionantă, contribuind la construirea unei perspective antropologice ce foloseşte temele esenţiale ale dezrădăcinării, ale transmutării, ale cunoaşterii de sine şi a celuilalt – paradigme bazate pe coordonatele unor dihotomii antonimice între ipseitate şi alteritate, între aici şi acolo, între noi şi ceilalţi.

„O comedie a toleranţei, a partajului, a deschiderii“Inspirată de această tematică a omului nomad şi făcînd din motivul frontierelor geoculturale un subiect de predilecţie (Un miroir aux alouettes. Petit dictionnaire de la pensée nomade, Editions Phi, Luxembourg, 1999) şi din anchilozarea gîndirii centrului geocultural în detrimentul periferiei o injustiţie pe care nu încetează să o denunţe (În căutarea centrului pierdut, Editura Art, Bucureşti, 2010), Corina Ciocârlie se opreşte în ultima sa carte, Il n’y a pas de dîner gratuit. Petit abécédaire de la rencontre en littérature, publicată la editura luxemburgheză Ultimo mondo, asupra a ceea ce ea numeşte în „Preambul“ „un mic breviar pentru autori în «vilegiatur㻓 la care sînt invitaţi scriitori de origini diferite, români, polonezi, sloveni, croaţi, sîrbi, spanioli, austrieci etc.

Promisiunea de vacanţă, de soare şi de dolce far niente îi transformă pe protagoniştii cărţii în „conferenţiari itineranţi“, beneficiari de burse şi de invitaţii diverse care-i obligă să-şi părăsească mediul familiar şi să parcurgă mii de kilometri pentru „a povesti, a se arăta, a se