… am dat din intamplare peste un text de acum ceva mai bine de-un an (mai exact, decembrie 2010). A aparut si pe Voxpublica si pe Contributors. Sincer sa fiu, uitasem cu totul de el. L-am recitit, insa, si mi s-a parut o dovada-n plus ca Heidegger, calcand pe urmele lui Holderlin, avea dreptate: “in chip poetic locuieste omul pe acest pamant“. Numai noi, fraierii, ne imaginam ca traim cu paine. Da, as mai adauga astazi cate ceva, as mai taia altele, as mai rafina ideea. Dar tot schilodire de inorogi s-ar chema. Asa ca las inorogul intocmai cum l-am gasit prin cotloanele internetului, si va las sa-i judecati singuri calitatile profetice (sic!).

… Dorul de dor (balada unui roman trist)

…ultimul sondaj de opinie i-a lasat pe multi cu gura cascata: cum e posibil ca la doar douazecisiunu de ani de la caderea comunismului, atat de multi romani sa il regrete deja? S-au facut analize mai mult sau mai putin deprimante, s-au incercat explicatii mai mult sau mai putin stiintifice. Ingaduita-mi fie si mie asadar una, lipsita de pretentii.

Romanii au nostalgia comunismului pentru ca romanilor le e dor de Revolutia din decembrie ’89. Romanilor le e dor de comunism pentru ca romanilor le e dor de revolutie. Comunismul a fost, asadar, bun pentru ca pe vremea comunismului oamenii mai aveau o speranta – sa cada comunismul. Era un vis care ne conferea, ca indivizi si ca popor, un sens. Aveam un rost pentru ca aveam un vis – sa cada comunismul. Nici mineriadele n-au fost, din acest punct de vedere, un lucru rau – aveam Piata Universitatii, aveam o speranta, aveam un rost. Aveam la ce visa. In aceasta grila de lectura, 1996 si venirea CDR la putere a fost o mare dezamagire pentru atat de multi nu pentru ca Emil Constantinescu ar fi fost un lider mai degraba molatec sau pentru ca fosta Securitate s-a inflitrat in partidele Conventiei, ci pentru ca atunci a incepu