Foto: Thinkstock Neuronul este celula de lux, este celula nobilă, componenta superbă a creierului. Fiind de o asemenea superioritate, celula asta are însă şi un inconvenient: neuronul ajuns la maturitate nu se mai poate înmulţi. Neuronul poate doar trăi şi muri. Ne naştem cu un număr de neuroni şi nu se reînnoieşte această zestre. Ba, prin înaintarea în vârstă şi prin stres, neuronii se distrug şi mor. Greu acţionează medicina, aproape imposibil când se întâmplă necazuri la neuroni fie din cauza unor boli, fie din cauza unor accidente traumatice. Mai nou au apărut metode ale unei aşa-zise neurochirurgii funcţionale.
Adică, o chirurgie care poate interveni pe creier şi pe coloană. Deocamdată, neurochirurgia funcţională trebuie să acţioneze pe simptomele bolilor. Neurochirurgia funcţională este miniinvazivă. Iată cum acţionează neurochirurgia funcţională în cazul acelei boli grele numită Parkinson. Această boală se manifestă prin unele rigidităţi, astfel încât bolnavul arată ca o stană de piatră, nu se poate mişca şi nu poate vorbi, dar există şi derapaje în extrema cealaltă.
Aşa că bolnavul de Parkinson poate ajunge la starea de tremurături. Dacă boala Parkinson are leziunile pe creier limitate, neurochirurgia funcţională acţionează la punct ţintit. Neurochirurgii produc o leziune punctiformă care poate ameliora starea bolnavului de Parkinson. Dar există riscul ca, după repetarea tratamentului cu medicamente, să se ajungă la preponderenţa efectului advers. Adică, bolnavul de Parkinson de la rigiditate ajunge la prea multe mişcări involuntare. Atunci se apelează la neurochirurgia funcţională cu producerea de mici leziuni în puncte fixe, în creier, prin electrocoagulare.
Dar neurochirurgia funcţională mai are la îndemână o metodă: să implanteze un stimulator în creier care să dea electroşocuri la punctul fix pentru a produce leziuni, înlo
