Bătrâni îngheţaţi şi misionari creştini trec pe la centrele pentru persoane fără adăpost, când zăpezile fac ravagii. Sute de persoane fără casă au apelat la adăposturi, în toată ţara, din cauza gerului. Sursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCUSursa: VLAD STĂNESCU
1 /.
Bătrânii Gologan şi Aurel abia au putere să coboare din ambulanţă. I-a adunat de pe străzi şoferul de pe maşina de urgenţă - singurul din echipaj, din câte se pare - în noaptea asta cu -7 grade Celsius. Au cârje după ei, bărbi îngălbenite şi căciuli îndesate pe ochi. Stăteau "undeva la METRO", la un refugiu, zic. Mai schimbau o vorbă, se mai culcuşeau prin ce haine au adunate prin nişte pungi, când i-a scos poliţia cu zarvă.
Acum i-a lăsat ambulanţa în faţa centrului de cazare în regim de urgenţă al persoanelor fără adăpost de pe Şoseaua Pantelimon, sectorul 2. Înăuntru e deja burduşit cu oameni – cei mai mulţi "clienţi fideli", oameni fără adăpost care pe aici îşi fac nopţile, unii de ani de zile.
E ger cumplit. Gologan şi Aurel sunt doar două dintre sutele de persoane fără adăpost care au căutat joi seară refugiu la adăposturile săracilor din toată ţara.
"Hai, ne băgaţi undeva sau cum?"
În Bucureşti sunt 224 de locuri, cu posibilitate de suplimentare, unde oamenii fără adăpost pot să-şi petreacă noaptea pe timp de ger. Dar Aurel habar nu are de statisticile primăriei. Ştie că a ajuns prin Capitală dintr-un sat botoşănean. Şi că era să moară de frig. Îi râd însă ochii când povesteşte asta, sprijinit în cârjă.
L-ai putea vedea pe Aurel cerşind prin Bucureşti şi nu ar mira pe nimeni. "Ce să fac? Stau pe stradă", zice vesel moşul.
Avea cândva casă. Familie, fraţi, copii. Zice că "s-au dus toţi". Nu de moartea bună, ci mai degrabă a murit el pentru ei. "Am stat 30 de ani la puşcărie. Pentru jafuri, două crimi", spu
