Elena Pascu • Conditiile in care traieste o femeie sunt greu de imaginat si de descris in cuvinte • O batrana de 70 de ani, din satul Popricani, doarme cu sobolanii in brate • "Nu mi-e frica, mama, de ei. Noaptea dorm cu unu' intr-o mana si unu' intr-o mana sa ma incalzesc, ca nu mai am soba. Cateodata ma mai musca de gat sau de unde apuca. Imi pare rau ca mi-au stricat soba si acum nu mai am la ce ma incalzi. Am lemne, da' n-am unde sa le ard. O sa ma apuc sa-mi cos o plapuma sa ma invelesc, sa nu inghet noaptea", spune batrana • Are trei copii, doua fete si un baiat, insa nici unul nu se ingrijeste de soarta ei • Isi duce traiul de pe o zi pe alta, iar din cand in cand vecinii ii mai dau ceva de mancare

Conditiile in care traieste o femeie din Iasi sunt greu de imaginat si de descris in cuvinte. Isi duce viata inconjurata de gunoaie, fara apa, fara mancare, nu are lumina si nici soba. In noptile de ger, cana cu apa ii ingheata pe masuta improvizata. Asa isi duce zilele Elena Pascu, o batrana in varsta de 70 de ani, din satul Vulturi, comuna Popricani. Casa in care a locuit cu familia este aproape demolata. A avut noroc ca sura s-a tinut mai bine decat casa si s-a mutat sa doarma unde altadata stateau vacile si porcii. Si-a adus aici si un pat. Isi incropise si o plita sa se incalzeaza, dar sobolanii au ros din lut si caramizi pana s-a stricat. Asa se face ca, in locul sobei, au ramas doar un morman de pamant si resturi de toate felurile, in care si-au facut culcus rozatoarele. Traieste asa de mai bine de trei ani. "Nu mi-e frica, mama, de sobolani. Noaptea dorm cu unu' intr-o mana si unu' intr-o mana, sa ma incalzesc, ca nu mai am soba. Cateodata ma mai musca de gat sau de unde apuca. Imi pare rau ca mi-au stricat soba si acum nu mai am la ce ma incalzi. Am lemne, da' n-am unde sa le ard. O sa ma apuc sa-mi cos o plapuma sa ma invelesc, sa nu ing