4 ore şi 50 de minute au fost pe teren Nole şi Andy, liderul ATP cîştigîndu-şi locul în finală după un efort uriaş şi un strop de voinţă în plus pe final, scor 6-3 3-6 6-7(4) 6-1 7-5.

E aproape unu noaptea la Melbourne, iar pe arena care-i poartă numele Rod Laver se ridică din scaun, gata să plece spre casă. La un scaun diferenţă a stat Ken Rosewall, alt fost mare jucător australian, dar el s-a retras un pic mai devreme. Murray a părăsit arena iute, înghesuind tricouri ude şi prosoape în geantă. Acum Djokovici e intervievat pe teren de Jim Courier şi sîrbul spune politicos spre legenda din tribună: "Mulţumesc, domnule, că aţi rămas pînă atît de tîrziu ca să vedeţi meciul nostru". Laver zîmbeşte. Camerele l-au surprins aplaudînd parcimonios cîte o minge frumoasă, ca de la înălţimea vîrstei de 73 de ani şi a celor 11 titluri de Mare Şlem ale sale. Şi da, a avut ce vedea.

Scenariu diferit

A doua semifinală masculină de la Australian Open a fost mai lungă decît prima cu mai mult de o oră, a avut un set în plus şi intrigă cît să dea pe dinafară. Într-un rematch al finalei de anul trecut, Nole şi Andy au propus un scenariu diferit şi îmbunătăţit, mai ales prin contribuţia şi ideile ultimului. Dacă Djoko a fost aproape de nivelul arătat în 2011, Murray a construit, ripostat şi luptat de cîteva ori mai bine decît atunci.

Cum s-a întîmplat? Sîrbul a început mai compact meciul, lăsînd cîteva mingi să sfîrîie pe cimentul cald spre bucuria publicului şi pe adversar să le privească neputincios. Scoţianul încă nu-şi ascuţise cum trebuie armele, în ciuda unui rebreak care promitea. A fost un 6-3 clasic în favoarea lui Novak, derulat în 47 de minute. Iar cînd deţinătorul titlului a deschis actul secund cu un break, fantoma finalei unidirecţionale de anul trecut a rînjit dintr-un colţ. Murray a expediat-o însă cu expresul, a întors şi a egalat