Am fost alături de locotenentul Alexandru Gheorghe în momentul apărut în Piaţa Universităţii, deşi ştiam că făcuse o greşeală.

Greşeala în primul rând era că venise îmbrăcat militar. A doua era că părăsise garnizoana fără aprobare , sau mai bine zis părăsise traseul şi localitatea de destinaţie raportată.. A treia era că – potrivit propriilor informaţii date la cald în acea seară, – inchisese telefoanele şi nu mai putea fi contactat. Cei care sunt sau au fost militari ştiu că una din obligaţiile unui militar este aceea de a fi în permanenţă disponibil dacă este nevoie de el. Acestea erau greşelile pe care eu i le-aş fi imputat iar măsurile, dacă el s-ar fi limitat la aceste fapte, ar fi fost poate maxim avertisment sau .. mustrare sau amânarea la înaintarea în grad cu un an.

Am spus dacă s-ar fi limitat la atât. Nu aş fi pus în discuţie prezenţa lui la manifestatie pentru ca nu era o manifestaţie politică şi nici faptul că era în uniformă, pentru acelaşi motiv. Toate învinuirile domnului Frăţilă din prima seară erau vax albina , nesustenabile, ca să folosesc un termen la modă.

Ei bine , ceea ce a urmat după depăşeşte o simplă greşeală sau o atitudine civică normal şi demnă de laudă. Domnul Locotenent a greşit foarte mult când :

- A început să apară în presă din ce în ce mai mult, crezând că de acum îşi poate permite orice , pentru că a devenit eroul naţiunii. La comiterea acestei greşeli a contribuit din plin presa dornică de senzaţional, care l-a tocat mărunt, l-a urmărit la fiecare pas dornică de subiecte de scandal . Tot ce i se va întâmpla de acum încolo acestui tânăr reprezintă şi contribuţia unei prese avide de senzaţional, unor moderatori care în loc să îl lase să îşi primească urecheala pentru teribilismul său just totuşi până a doua zi, l-au împins prin insistenţa lor şi lupta după senzaţional să comită greşeală după g