Protestele din Piata Universitatii mor incet. Le ucide si vremea ba cu viscol, ba cu ger de crapa pietrele, dar nu numai. Ele au inceput sa moara din secunda in care a inceput confiscarea lor in principal media.

E greu de spus cat din protestele declansate in urma cu mai bine de doua saptamani, mai precis dupa demisia doctorului Raed Arafat, a fost miscare autentica si cat manipulare. Este clar ca Opozitia avea in plan miscari de strada, este clar ca scadari precum "alegeri anticipate", sunt scandari politice. Deci o componenta de politizare a existat de la inceput.

Dupa cum este clar ca aceste proteste au devenit rapid evenimente mediatice. In fiecare zi transmisiunile live din Piata Universitatii incepeau atunci cand acolo nu erau decat cateva zeci de oameni, care, in mod normal, nu asigura nici macar o stire demna de coada jurnalului. Au fost utilizate cele mai ingenioase unghiuri de filmare pentru ca o mana de oameni sa poata fi prezentata ca o multime consistenta. Isteria transmisiunilor in direct a functionat pe post de agitatie si convocator. Iar continutul lor a fost profund manipulator.

Cand vezi pe ecran scris mare "foc si sange in capitala", te gandesti la cu totul altceva decat doua petarde si trei bastoane pe spinarile unor ultrasi infierbantati. Iar un titlu despre "mii de oameni in strada", te duce cu gandul la zeci, sute de mii, nu la mai putin de 5 mii in toata tara.

Agitatia aceasta media a avut probabil doua explicatii. Pe de-o parte, interesele patronilor politici ai televizunilor de stiri, iar pe de alta parte, sustinerea unor ratinguri la care ele nici macar nu visau. Oamenii au cascat gura la televizor ca la un spectacol stradal interesant, care insa nu le-a stranit suficienta incredere pentru a i se alatura. 99% dintre romani nu au ramas in case nu pentru ca ar fi multumiti si ar sustine guvernul