Benone Artimon are 81 de ani şi a trecut prin tăvălugul multor ierni geroase. De la an la an i se pare tot mai greu să îndure frigul cumplit.
De la primele ore ale dimineţii, moş Benone a ieşit la piaţă, profitând de faptul că duminica e zi de târg. Ore în şir a înfruntat gerul şi a sperat că va îndupleca un trecător să cumpere cojocul soţiei sale. Femeia, de 81 de ani, iese anevoie din casă, iar soluţia i s-a părut la îndemână pentru a cumpără o tonă de lemne.
„ Mai am foarte puţine lemne. Şi se mai anunţă trei luni de ger. Ce facem noi cu frigul ăsta? M-am sfătuit cu nevasta şi am hotărât să vindem cojocul ei. Ţine mult la el, dar decât să murim de frig..” a mărturisit bătrânul. Marfa avea şi etichetă încă de acum 40 de ani, pe când un astfel de cojoc depăţea 4000 de lei. „ Ştiţi cât era atunci 4000 de lei? Cumpărai o vacă. Azi îl dau cu 350 de lei. Atâta cer. Dar sunt bucuros şi de 300 de lei. Parcă cât este 300 de lei, o ronă de lemne şi parcă cât ajunge”, a spus Benone Artimon.
Vezi imagini cu negustorul de nevoie
Bărbatul a muncit în industrie şi acum are o pensie de câteva milioane, mult mai mult decât soţia sa care numără lunar doar 400 de lei pentru munca de-o viaţă. Locuiesc la casă şi asta le-a mai îndulcit traiul, dar iernile sunt cumplite. Lemnele parcă nu mai ajung, iar preţul unei tone creşte de la an la an.
Gerul din ultimele zile le-a băgat frigul şi frica în oase. „Suntem bătrâni, nu mai putem. Şi eu abia merg. Dacă mă aplec puţin mădor şalele de nu mai pot. Măcar căldură dacă am avea” s-a plâns bătrânul. Botoşănenii care au trecut prin Piaţa Centrală şi au contemplat tarabele sinistru de goale într-o zi de târg s-au interesat şi de cojoc. O doamnă elegantă, îmbrăcată cu cojoc „la modă” a lăudat calitatea şucrurilui din mâna bătrânului. „Dar cum, doamnă? Acesta e cojoc făcut cândva la ferma part
