„Băiatul din ultima bancă“, în regia lui Theodor Cristian Popescu de la Teatrul Naţional din Bucureşti, se va juca în premieră absolută pe 31 ianuarie şi pe 1 februarie la Sala Amfiteatru.

Într-un teatru pe jumătate transformat în şantier şi în aşteptarea inaugurării noii săli ce va fi dată în folosinţă în curând, premiera lui Theodor Cristian Popescu, „Băiatul din ultima bancă" este prima din acest an la Naţionalul bucureştean. Textul dramaturgului spaniol Juan Mayorga - mai cunoscut în România pentru „Hamelin", pus în scenă la Teatrul Mic, dar şi pentru „Scrisori de dragoste către Stalin", ce a cunoscut o montare la Teatrul Naţional Radiofonic - este o poveste despre intimitate, despre discipoli şi profesori. Considerat unul dintre cei mai importanţi dramaturgi ai momentului, dublu laureat al Premiului Naţional pentru Teatru în Spania, premii cărora li se adaugă numeroase alte distincţii importante, Juan Mayorga este profesor de dramaturgie şi filosofie la Real Escuela Superior de Arte Dramático din Madrid şi are o dublă specializare, în matematică şi filosofie.

Realitate şi ficţiune

După ce a fost printre primii care au abordat în dramaturgia spaniolă tema pedofiliei, Mayorga propune în „Băiatul din ultima bancă", textul ales de Theodor Cristian Popescu, pentru scena Amfiteatru de la Teatrul Naţional din Bucureşti (TNB), o poveste despre plăcerea de a te amesteca în vieţile altora şi despre riscul de a confunda viaţa cu literatura. Regizorul, care prin anii '90 a fost printre puţinii care s-au luptat să introducă pe scenele româneşti dramaturgie contemporană, Theodor Cristian Popescu a plecat, la sfârşitul aceloraşi ani '90, în Canada, unde a continuat să monteze, înfiinţând şi o companie proprie. De când a revenit în ţară, proiectul lui în ceea ce priveşte dramaturgia contemporană continuă, iar spectacolul de la TNB se înscrie în aceeaşi li