La noi, la romani, inca mai persista ideea ca ceaiul e o bautura pentru oamenii bolnavi si asta pentru ca, in caz de boala sau o indispozitie, primul leac e o cana de ceai. Putini stiu insa ca ceaiul energizeaza, tonifica, detoxifica organismul, vindeca si linisteste, calmeaza si te ajuta sa dormi bine, racoreste si, la nevoie, chiar te hraneste.
Copilul trebuie obisnuit de mic sa bea ceai si nu numai cand este bolnav, pentru ca si el va creste cu aceeasi idee, ca ceaiul se bea numai la boala. Obiceiurile bune se invata de acasa, de la parinti, si vor fi respectate toata viata. O cana de ceai de fructe de padure sau de flori de tei, de exemplu, este minunata intr-o zi rece, cand vii de afara, infrigurat si poate obosit sau seara, cu o felie de paine prajita, unsa cu unt.
Parintilor le este mult mai comod sa cumpere bauturi racoritoare dulci fara sa se gandeasca la raul pe care-l produc acestea in organismul micutului lor. Ceaiul se prepara foarte simplu in casa si se bea atunci, proaspat, imediat dupa preparare. Trebuie insa stiut cum se prepara ceaiul, cat sa bea un copil si, mai ales, cand, pentru ca din prieten de nadejde la nevoie, ceaiul sa nu-i devina dusman de temut.
Infuzia se face din frunze sau flori care nu se fierb niciodata. Cand apa incepe sa clocoteasca, se inchide focul si se toarna fierbinte peste planta, dupa trei, patru minute, nu imediat si nu clocotita. Amestecul se lasa la infuzat 10, 15 minute, timp in care se mai si raceste, se filtreaza si ceaiul se bea cald, in timp.
Dupa preferinta, ceaiul se bea neindulcit sau indulcit cu zahar ori miere de albine. Planta nu se fierbe niciodata. In caz de dureri in gat, ceaiul se bea cald deoarece fierbintele irita gatul si mai tare si intarzie vindecarea. Este recomandat ca in ceai sa se puna si lamaie care, se stie, ca are multa vitamina C, recomandata de t