Cântările Sfintei Liturghii de duminică răzbăteau până în stradă din Biserica Sfântul Pantelimon din apropierea Foişorului de Foc. Vocile credincioşilor şi ale preoţilor răsunau, pătrunzătoare, din lăcaşul de cult, devenit neîncăpător, emanând bucurie, aducând lacrimi pe chipurile multora. Incendiul din seara de 9 ianuarie, stins după o luptă crâncenă, le-a aprins şi mai tare credinţa în suflete. I-a unit, i-a adus alături de preoţii sfântului aşezământ atât în seara pârjolului, să salveze, alături de aceştia şi de pompieri, icoane şi alte obiecte de cult nepreţuite, cât şi după stingerea focului, când totul era acoperit cu un strat gros de funingine, când apa mustea din zidurile salvate.
La două săptămâni de la incendiu, biserica străluceşte. Scrumul şi negreala au fost curăţate, obiectele de cult, lustruite mai bine ca niciodată. Umezeala îşi mai spune cuvântul, iar mici fisuri brăzdează zidurile umede, semn că este nevoie urgentă de intervenţii de îndepărtare a mucegaiului, de restaurare şi conservare. În linişte profundă, credincioşii au ascultat, la finalul slujbei, predicile preotului paroh Marian Constantinescu şi ale preotului slujitor Bogdan Aurel Teleanu şi, cu evlavie, s-au închinat, sărutând răcliţa cu moaştele Sf. Mc. Pantelimon, veşmântul Sf. Cuv. Parascheva şi icoana Sf. Ier. Spiridon, mulţumind Mântuitorului că le-a salvat biserica din flăcări.
În seara de 9 ianuarie, turla Pantocrator a Bisericii Sf. Pantelimon a fost sacrificată pentru salvarea lăcaşului de cult. Astăzi, biserica are un nou Pantocrator ocrotitor, identic cu cel din Catedrala Patriarhală: Hristos cel ce ieri, de astăzi şi din veci.
Dând la o parte perdeaua timpului, am aflat că Biserica Sf. Pantelimon (Foişorul de foc) a trecut peste grele încercări. Se spune că e construită în secolul al XVII-lea de un deţinut care a reuşit să evadeze din
