Ţăranul şi-a păstrat convingerea că doar munca brută contează.
L-aţi văzut pe prim-ministrul Emil Boc dând zăpada la o parte, cu lopata? Acele secvenţe de câteva secunde, reluate obsesiv de televiziuni, au surprins perfect mentalitatea omului nostru de la ţară.
Spoliat şi umilit secole de-a rândul, lăsat la coada României moderne, călcat în picioare de comunişti şi bulversat de tranziţie, ţăranul a păstrat în străfundurile conştiinţei sale convingerea că doar munca brută contează. Şi că toţi ceilalţi, care n-au palmele bătătorite, nu fac decât să trăiască de pe urma trudei sale.
Suntem un popor de ţărani. Marea majoritate avem măcar bunici sau străbunici de la sat - partea extraordinară a acestei realităţi se poate vedea înfabulosul Muzeu al Ţăranului Român din Bucureşti. Secvenţa cu lopata a fost modul unui şef de guvern asediat din toate părţile - de manifestanţi, de oameni din propriul partid, de iarnă - de a le transmite românilor că e unul de-al lor.
Mulţi pot să aprecieze faptul că treburile ţării se află în mâna unui om care a păscut gâştele când era mic şi care nu a uitat cum se dă la coasă şi la lopată. Doar că guvernarea, precum şi alte lucruri mari de pe lumea aceasta nu pot să fie date unor băieţi de la ţară, simpli, harnici şi cinstiţi, nu-i vorbă, dar care nu ridică nasul din ţărână ca să vadă mai departe de hotarul moşiei. E bine să nu-ţi uiţi originile, dar nu e suficient. Guvernarea are nevoie de lideri şi de vizionari, nu de cosaşi şi lopătari.
Nu pot fi găsite suficiente argumente pentru a pune la îndoială bunele intenţii ale lui Emil Boc. Dar nici nu poate fi acceptat faptul că România are un premier care nu a călcat la vreun Consiliu European, pentru a interacţiona cu colegii săi. Care, în aceste vremuri cumplite, în loc să aducă în fotoliile ministeriale numai oameni credibili, specialişti de forţă, cu puternic