Foto: Cristian Crisbăşan Nu vă lăsaţi înşelaţi de iarna travestită în primăvară din acest ianuarie 2012. E tot iarnă. Schimbarea reală nu mai începe azi, din păcate, în Piaţa Universităţii, prin manifestaţii de protest. Schimbarea începe din viaţa fiecăruia – din gândire, de acasă, din familie, de la locul de muncă, din cercul de prieteni. Schimbarea va începe atunci când, uitându-ne în oglindă, vom admite că vedem şi un vinovat.
Actuala clasă politică este tot ceea ce am reuşit să producem mai bun în 22 de ani. Dacă ea este proastă, este pentru că NOI nu ne-am schimbat mentalităţile. O dată la 4 ani se schimbă, prin vot şi rotaţie, conducerea ţării. Şi este la fel pentru că structural şi noi am rămas la fel, în ciuda aparenţelor.
Revoltele populare din ianuarie 2012 au început de la o enervare produsă de aroganţa puterii de a nu dialoga cu poporul. Dar care putere de după 1989 a făcut-o în mod real? Dacă noi nu ne respectăm pe noi şi între noi, cum să ne respecte „aleşii” noştri? Oamenii s-au revoltat, just, că sistemul – prin Traian Băsescu – l-a aruncat afară pe Doctorul Arafat. Şi au înţeles că din cauza asta SMURD-ul este în pericol. Dar oamenii – cu excepţia celor de la Tg. Mureş – s-au solidarizat cu acest om-simbol fără să înţeleagă MODELUL uman şi profesional Raed Arafat şi cum a reuşit el să învingă sistemul.
Istoria SMURD arată clar: nu v-ar conveni să aveţi un coleg sau un şef la serviciu precum Doctorul Arafat. Nici şefilor voştri nu le-ar conveni să aibă un angajat ca el. El nu a învins doar sistemul, ci mai ales mentalităţile care-l guvernau. În anii ’90, sindicatele de la ambulanţa din Cluj i-au pus toate piedicile posibile, sub deviza stupidă: „Nu se poate ca un STRåIN să ajungă la o urgenţă mai repede decât noi, românii!”. Iar în 2012, Gigi Becali se face purtătorul de cuvânt al aceleiaşi mentalităţi: „Mi-e scârbă de românii car
