Desigur, România a mai făcut un pas mic şi servil în faţa corporaţiilor și marilor puteri şi un pas uriaş în spate pentru cetăţenii ei – adică noi, joi, 26 ianuarie, la Tokyo. Raportorul Parlamentului European pentru acordul comercial antipiraterie informatică ACTA, Kader Arif, a demisionat vineri, denunţând manevre de culise ale oficialilor care pregătesc tratatul. Decizia lui Arif de a demisiona intervine în urma protestelor din Polonia, unde mii de manifestanţi au ieşit în stradă după semnarea acordului. Germania, Olanda, Cipru, Estonia şi Slovacia au refuzat să semneze.

Arif a criticat eforturile de a impune măsurile prevăzute în documente înainte de discuţii. “Condamn întregul proces care a dus la semnarea acestui acord: nicio consultare cu societatea civilă, lipsa de transparenţă de la începutul negocierilor, întârzieri repetate ale semnării textului fără să fie oferită nicio explicaţie, respingerea recomandărilor Parlamentului, oferite în mai multe rezoluţii ale adunării noastre”, a spus el.

Emil Boc nu ştia nimic despre condiţiile în care România a adoptat ACTA. Ninsese mult zilele acelea şi era ocupat să folosească lopata de zăpadă şi să împartă ceai cald în faţa camerelor de filmat. Tot vineri, 27 ianuarie, Renate Weber a dat o declaraţie în legătură cu rezoluţia votată de unii europarlamentari.

Sâmbătă, 28 ianuarie, preşedintele PSD, Victor Ponta, a cerut Guvernului să explice public de ce a semnat ACTA în numele României, fără să iniţieze o dezbatere publică în prealabil, aşa cum se face în mod normal. A promis pe contul său de Facebook că dacă USL ajunge la guvernare, se obligă să suspende aplicarea ACTA, cel puţin până când aceasta ar fi dicutată într-o dezbatere publică.

ACTA, adică Tratatul Comercial împotriva Produselor Contrafăcute, a fost iniţial propus de guvernul nipon. Printre statele semnatare se numără majori