Rezumat: O recentă hotărâre adoptată de Plenul CSM semnifică uzurparea dreptului de a controla cariera magistraţilor.

Astfel, în anul 2005, prin modificările aduse la Legea nr.317/2004, legiuitorul a făcut o partajare a competenţelor secţiilor CSM de ale Plenului acestui for, pe considerentul că membrii din secţia de judecători trebuie să decidă în mod exclusiv asupra carierei judecătorilor, iar membrii din secţia de procurori să decidă în mod exclusiv asupra carierei procurorilor.

Săptămâna trecută Plenul CSM a decis, cu majoritate de voturi, că ar fi competent să controleze şi eventual să infirme hotărârile secţiilor CSM. Această hotărâre este contrară legii, încălcând atât voinţa legiuitorului care a modificat legile justiţiei în anul 2005, cât şi legea contenciosului administrativ Ea este cu atât mai discutabilă cu cât, în anul 2011, acelaşi Plen adoptase o hotărâre de principiu stabilind în mod expres că, atunci când se formulează o plângere prealabilă împotriva unei hotărâri a secţiei CSM numai aceasta este competentă să o soluţioneze.

În felul acesta, se deschide practica Plenului CSM de a vota asupra unor chestiuni punctuale ce ţin de cariera judecătorilor, respectiv a procurorilor, inclusiv cele cum ar fi numirea sau avizarea propunerilor de numire în funcţii cheie în ierarhia sistemului judiciar. De exemplu, judecătorii şi societatea civilă din CSM se vor putea pronunţa pentru prima oară asupra propunerilor de numiri în funcţii de conducere ale Procurorului General al României, al Procurorului Şef al DNA sau DIICOT.

O hotărâre rămasă neobservată

Uneori ameninţarea răului se ascunde în detalii. A rămas practic neobservată o recentă hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, care aparent a tranşat doar o miză măruntă: detaşarea unui judecător în cadrul Ministerului Justiţiei. Este vorba de hotărârea nr. 71/2011, ce a cons